Eram curioasa in ceea ce priveste India, aceasta tara plina de contraste

Sunt multe manastiri in acest tinut. Toate, impresionante ca dimensiuni. Fiecare cu specificul ei, dar cu aceleasi efecte: iti induc o stare de calm si induc dorinta de a te ruga, chiar daca sunt de alta religie decat a ta.

Ce era diferit la manastirea lui Dalai Lama? Este situata in oras, fata de celelalte, care sunt cumva izolate. Este mare, impresionanta, curata, cu locuri generoase, unde calugarii se roaga, dar, sigur, in marea majoritate a timpului, e «bantuita» de turisti.

De cu seara, ghidul ne-a spus sa lasam acasa telefoanele, camerele de luat vederi si orice aparat de inregistrare. Dimineata, la 8, ne-am asezat la randul pentru «straini».

Controlul a fost deosebit de migalos. Aerul parca vibra de nerabdare. Pentru noi, strainii, intalnirea cu Dalai Lama era ceva neobisnuit, dar si localnicii erau foarte impresionati.

Am intrat in curtea manastirii. Era plina de oameni. N-am putut estima cat de multi, curtea este mare. Am petrecut doua ore cautand un loc de unde sa vedem si prezidiul si sa nu stam in calea oamenilor ce treceau in grupuri dintr-o parte in alta, parca doar pe langa noi.

La un moment dat ne-am resemnat, doream doar sa stam undeva, nu mai conta unde, obosiseram. Stateam intr-un colt din curte, in spate, gandind ca avem noroc de-l auzim pe Dalai Lama.

La un moment dat, zgomotele au incetat, s-au transformat intr-un murmur: venea Dalai Lama. A intrat in curte intr-o masina. Imediat ce a coborat, a fost inconjurat de civili si mi-am dat seama ca erau garzile sale de corp.

Intamplarea a facut sa treaca exact prin coltul unde eram noi. La un moment dat, a ajuns in fata mea si m-a privit. M-a cuprins o mare pace interioara, o liniste, mi-a trecut subit oboseala, iritarea, supararea pe oamenii ce pana atunci ma imbrancisera dintr-o parte in alta.

O caldura placuta mi-a umplut pieptul si lacrimi de iubire mi-au inundat ochii. Nu am trait niciodata pana atunci starea asta si, privind in jur, oamenii pareau ca simt la fel.

Ce a urmat, a fost in mare armonie. Dalai Lama a zis ceva, si noua ni s-a permis accesul pe aleea ce ducea la prezidiu. Am ajuns sa stam in fata si sa vedem spectacolul cu muzica si dans tibetan, sa vedem si sa auzim personalitatile care participau.

Atmosfera a devenit vibranta, iubirea devenise consistenta, o simteam toti prin toti porii. Muzica, dansuri, discursuri s-au perindat, dar n-am simtit trecerea timpului, n-am simtit disconfort fizic – in definitiv, stateam sub soare fierbinte, om langa om.

Si a venit momentul ca Dalai Lama sa-si rosteasca discursul. Pana atunci se vorbise in hindi si se traducea in engleza. Dalai Lama ne-a informat ca va vorbi in tibetana si va fi tradus in hindu.

Imediat a spus «poate si in engleza». Noi am aplaudat si, rapid, a aparut un calugar langa noi sa ne traduca din tibetana. In timpul traducerii, cineva transmitea mai departe turistilor din spatele nostru ce se spusese. S-a format un lant de comunicare.

Toata lumea se unise in acest lant. Am trait atunci profund ce inseamna compasiunea. O iubire profunda ce te face empatic cu oamenii din jurul tau, te scapa de judecati si de semnificatii subiective.

Am plecat de acolo cu o stare transformata si impartasind cu membrii grupului aflu ca au trait experiente asemanatoare cu a mea. Soptisem la un moment dat: «Acum stiu ce este compasiunea» si o prietena spune «da, el este numit Dalai Lama al compasiunii».

Pana atunci, il respectam pe Dalai Lama, era pentru mine o personalitate spirituala. Acum este la un alt nivel respectul meu, mi-a schimbat felul de a ma raporta la viata, la oameni.

Am ramas din toata aceasta experienta cu o stare de liniste mintala. Am continuat sa practic meditatia si dupa intoarcerea in tara si am ajuns la stadiul de pace in suflet.

Reusesc sa identific un tipar automat: tot ce vine spre noi judecam: e bun, e rau, e folositor, daunator este… intr-un fel. Nu-mi iese 100%, dar practica asta m-a scapat de oboseala cronica.

Avantajul este ca meditatia poate fi practicata oriunde. Nu este apanajul unei religii. Eu sunt crestina ortodoxa si initierea mea a fost facuta de bunica mea, un inger de om.

Ea mi-a umplut copilaria cu povesti in care Bunul Dumnezeu ne trimite ingerasi sa ne ocroteasca, sa ne indrume. M-a invatat sa fac fapte bune si mi-a fost exemplu.

Viata mea, dupa disparitia bunicii, a avut suisuri si coborasuri, si au fost timpuri in care n-am mai fost crestina «construita» de bunica. Dar baza mi-a ramas.

Practicarea meditatiei mi-a redat puterea de a ierta, de a nu judeca, de a ma uita la fiecare om ca purtator al unei scantei de Dumnezeu in el. Nu-i un drum lin, ispita de a zice sau gandi rau despre cineva exista.

Daca ma uit la toata informatia pe care am strans-o despre diferite religii, constat ca au aceleasi reguli de baza: iubeste-ti aproapele, nu-i face rau, nu-l ucide, nu-l fura.

Iubeste tot ce-i viu, caci tot ce este, de Dumnezeu este lasat. Si oamenii il numesc pe Dumnezeu cum vor ei, dar El este unic. In India am luat contact cu diferite religii si am asistat la cateva ritualuri.

Practicile religioase difera, dar au un punct comun: iubirea. Din iubire deriva respectul, sa-ti pese de celalalt. Iubirea iti deschide poarta bucuriei de a trai…

Da, m-as intoarce in India. De ce? Sunt asa de multe argumente! Si experienta mea e aceeasi, este incredibila de fiecare data cand o retraiesc. E nevoie de timp sa o gusti, sa o asimilezi.“