Cum iti afecteaza viata faptul ca esti hiperactiv
Exista atatea placeri ale vietii pe care, daca esti hiperactiv, nici nu le iei in considerare… Ce e de facut.
Nu ai stare?
Incapacitatea de a tine in frau activitatea cvasipermanenta, imposibilitatea de a renunta la control sunt simptome care se repereaza foarte usor.
La copii, psihiatrii percep aceasta hiperactivitate ca pe o agitatie „patologica“, suparatoare pentru dezvoltarea si echilibrul lor.
In mod curios, aceasta nevoie constanta de activitate nu mai este considerata ca o problema la varsta adulta. Este chiar „valorificata“ in universul profesional, unde competitivitatea este turbata…
Cu toate astea, aruncarea in actiune, denumita „hipermanie“, este departe de a fi o conduita inofensiva. Ea mascheaza, de fapt, o stare de melancolie, o tristete profunda.
A te refugia in tot felul de actiuni este un sistem de aparare, ca o fuga de depresie. Este o maniera de a ocupa terenul psihic, pentru ca, in niciun moment, sa nu apara senzatia de vid, pe care toate fiintele umane o simt fugitiv.
Activitatea este o metoda de justificare a anxietatii cronice. Inventand mii de lucruri de facut, demolandu-te de munca si in weekend, inseamna a-ti da, tie si celorlalti, motivatii „obiective“ de a fi stresat.
Pacatele lenei
Daca anumitor „stahanovisti“ le este atat de greu sa-si acorde fie si numai o zi de relaxare, este din cauza ca ei asociaza faptul de a avea timp liber cu pacatul capital de a fi lenes.
Singura solutie de a scapa de obsesia lor intratabila, de a fugi de sentimentul de culpabilitate (deseori mostenit din educatia lor), este sa multiplice activitatile.
Hiperactivii sunt veritabili „drogati“ cu adrenalina. Imediat ce incetinesc, se regasesc intr-o stare de lipsa fiziologica.
De unde, o crestere a activitatii si a stresului pentru a obtine o doza si mai mare de adrenalina si a evita o prabusire a organismului sau o somatizare in ulcer, eczema sau probleme cardiace.
In concluzie, unul dintre principalele motive care ii imping pe oameni sa se isterizeze, devenind activi, este impresia ca nu sunt persoane suficient de interesante si agreabile in sine.
Hiperactivii sunt pentru „a face“, in loc sa fie pentru „a fi“. Se fac utili celorlalti, indispensabili, preocupati fiind de teama lor de a nu fi utili.
Se simt nesiguri si fara valoare imediat ce nu exista nimic important de indeplinit. De fapt, aici este vorba de sensul si legitimitatea vietii lor, fara ca ei sa fie constienti de asta.
Practica relaxarea
Intr-o sedinta de hipnoterapie, invata sa iti programezi corpul sa se refaca in cateva secunde, gratie „microsiestelor“. Inchide ochii, destinde-te complet si porneste.
Daca ai mai mult timp, poti face „sieste flash“ de 10-15 minute, de mai multe ori pe zi. In timpul celor 90 de minute, atentia si tonusul nostru scad.
Lasa spiritul sa vagabondeze, detaseaza-te. Revino la suprafata, varful tau de activitate va fi optimizat.
Munceste… in ritmul tau
Fa sport, relaxeaza-te, mananca sanatos, dormi, mergi la masaj, rasfata-te. Pe scurt, pune hiperactivitatea in serviciul bunastarii proprii.
Ce este de facut?
Incarca-te progresiv. Pe parcursul anului, fa o dezintoxicare, cu blandete. Opreste-te din „a face“ timp de zece minute pe zi. Obliga-te sa ai weekenduri, pentru a crea adevarate rupturi.
Planifica vacantele, pregateste cate o saptamana o data. Inainte de a pleca, deconecteaza telefoanele mobile, nu-ti lasa adresa de e-mail.
De Anca Petrescu
Foto: shutterstock.com
