Evadarea din Labirintul Suferinței

Suferința – o experiență umană universală. Este un subiect explorat de filosofi, teologi și psihologi de-a lungul secolelor. Și totuși, încă ne luptăm cu el. De ce? Pentru că suferința nu este doar un concept, este o experiență trăită. Fie că este vorba de pierderea unei persoane dragi, un regres în carieră sau criză existențială, suferința face parte din condiția umană.

În labirintul existenței umane, suferința este o realitate inevitabilă. Cu toate acestea, modul în care o abordăm poate schimba profund impactul acesteia asupra vieților noastre. Întrebarea nu este dacă vom suferi vreodată, ci cum vom suferi. Ne vom lăsa învinși de ea sau vom găsi o cale de a trece prin ea?

Viktor Frankl (psihiatru), supraviețuitor al ororilor lagărelor de concentrare, ne învață că, deși suferința este inevitabilă, disperarea este opțională. Cum? Prin urmărirea sensului: „Între stimul și răspuns, există un spațiu. În acel spațiu se află puterea noastră de a alege răspunsul nostru. În răspunsul nostru se află creșterea și libertatea noastră.” Acest spațiu este locul unde se întâmplă magia. Este locul unde putem alege să fim victime sau învingători, unde putem lăsa suferința să ne definească sau să ne rafineze.

Frankl a conturat trei moduri de a găsi sens în viață: prin Muncă, prin Dragoste și prin Curaj în fața dificultăților. Poți chiar să îți construiești o ancoră din acronimul M-DC (Muncă-Dragoste-Curaj) atunci când îți vin frecvent întrebări precum: “Mmm, de ce? Mm, de ce mi se întâmplă mie? Mm, de ce trebuie să sufăr atât? Mm, de ce e viața e așa crudă cu mine? etc.”  Când suferi, agață-te de această ancoră și întreabă-te: Ce pot crea? Cu cine mă pot conecta? Cum pot să ies la suprafață? Aceste întrebări sunt colacele tale de salvare, trăgându-te din mlaștina suferinței către lumina sensului.

Uneori căutarea sensului nu e doar o călătorie solitară, ci și un efort colectiv. Putem prin relațiile noastre, comunitatea noastră și contribuțiile noastre la societate să găsim cel mai profund sens al rostului nostru. Când ne angajăm într-o muncă semnificativă de care ar putea beneficia și alți oameni, ne îmbogățim nu doar viața noastră, ci și bunăstarea colectivă. Este o relație simbiotică, un dans armonios al scopului individual și colectiv. Prin îmbrățișarea acestor principii, nu doar că atenuăm propria noastră suferință, dar contribuim și la o lume mai plină de compasiune, înțelegere și sens. Te mai poți gândi la suferință și ca la o formă de alchimie. Când găsim un sens în suferință, ne angajăm într-o formă de alchimie, transformând metalul de bază al durerii în aurul înțelepciunii, rezilienței și unei înțelegeri mai profunde a vieții.

Da! Sunt de acord cu tine, nu e ușor, dar e posibil! Si pentru a cunoaște acest “posibil” ai nevoie de Acțiune și Curaj- Curajul de a Fi și de a Trăi în Aici și Acum.

În concluzie, curajul de a înfrunta suferința direct, de a o privi în ochi și de a-i spune: „Nu mă vei distruge!” Acesta este actul suprem de sfidare, ultimul pas în evadarea ta din suferință. Și când faci acel pas, vei descoperi că nu doar ai evadat din suferință; ai trecut prin ea victorios.

DA-suferința este o parte inevitabilă a condiției umane, dar NU este sfârșitul poveștii. Evadarea din labirintul suferinței este o călătorie, nu o destinație. Dar este o călătorie care merită făcută, pentru că în urmărirea sensului, nu găsim doar o cale de evadare din suferință, ci și o cale către o viață bine trăită. Iar partea frumoasă este că terapia poate fi un ghid în această călătorie spre găsirea sensului în viață.

Puterea alegerii este cel mai mare atu al nostru în fața suferinței. Amintește-ți: Suferința este inevitabilă, dar disperarea este opțională. Iar Sensul nu este doar de descoperit, el poate fi și construit. Urmărește-l cu pasiune!

Privește viața cu înțelepciune: spune DA vieții și NU disperării!

Corina DaNu