Exercitii de stima de sine
Ii recunoastem dupa modul in care incearca sa se strecoare, sa faca orice pentru a trece neobservati, sa-si evindentieze defectele sau esecurile ce le-au marcat viata. Uneori, chiar se incurca in repetitii ciudate, care ii fac sa sufere, si manifesta incredibila aptitudine de a deveni… insuportabili si respinsi.
Cei ce nu au respect pentru ei insisi, nu se iubesc. Intotdeauna pregatiti sa-si puna competentele sub semnul intrebarii, sunt convinsi ca a se iubi pe sine este un semn de orgoliu sau egoism, de care, din fericire, sunt lipsiti. Luciditatea este singura calitate pe care si-o recunosc. O fi bine? Ne putem stima, chiar daca nu ne iubim? Iata cateva dintre caile ce permit redobandirea stimei de sine.
Esti capabil in ciuda esecurilor
Laura nu si-a dus studiile la bun sfarsit. Din cauza asta, sufera si nu indrazneste niciodata sa dea vreun sfat sau sa ia cuvantul in public. Desi profesorii ei o considerau inteligenta si priceputa, singura parere pe care o auzea era cea a unei mame deloc iubitoare: „Esti fara valoare, nu o sa faci niciodata nimic.“ De atunci, niciun succes nu a reusit sa-i demonstreze ca se inseala.
Toata lumea cunoaste esecul, insa in cazul acestei tipologii, lucrurile sunt cronicizate. Cand totul pare a merge bine, li se face frica si abandoneaza cursa de teama unei reusite ce i-ar propulsa in necunoscut. Nu par linistiti decat prin esecul propriilor intreprinderi. In urma repetarilor amare ale insuccesului lor, adesea putem sa deducem o cautare frenetica a unei alte misiuni.
Ei sunt inchisi intr-o porunca de a esua, care provine din copilarie. Sa reuseasca ar insemna sa rupa pactul… Pentru a iesi din inchisoarea esecului, trebuie sa accepti faptul ca parintii tai s-au inselat. Incepi cu pasi mici si avansezi treptat spre o versiune de sine pe care ei n-au luat-o in considerare.
Iti demonstrezi tie ce esti capabil sa faci. Sa pictezi, sa desenezi, sa gatesti, sa faci sport etc. Trebuie sa depui efort pentru a asculta laudele celor care te apreciaza. Pentru a te restaura sufleteste, nimic nu ajuta mai mult decat crearea de frumos si de bun. Totul cu o conditie: sa tii evidenta acestor mici minunatii.
Fii cat mai proactiv
In perioada adolescentei apar multe fenomene, inclusiv o identitate negativa care vine sa raspunda indoielilor si incertitudinilor. La aceasta varsta dificila, nu prea mai stim cine suntem. Cautam in toate oglinzile, ne lasam atrasi de toate discursurile. Cel care – din cauza ratarii – isi va vedea anturajul sau familia considerandu-l un ratat sau un delincvent, va gasi in aceasta etichetare un model linistitor. E mai bine sa fii recunoscut drept un netrebnic, decat sa te pierzi in anonimat.
Tiparul se perpetueaza si mai tarziu. Catalogat de toata lumea ca un invins, nu va reusi niciodata nimic. Privirea celorlalti il va condamna la esec. A le da dreptate devine ratiunea sa de a trai. Identitatea negativa ii serveste drept carte de vizita si-l scuteste de efort.
Regasirea demnitatii. In strainatate, un tanar delincvent in loc sa mearga la inchisoare, poate sa lucreze intr-o statie de pompieri sau intr-o societate caritabila. Astfel, compenseaza prejudiciul adus si adesea regaseste suficienta stima de sine pentru a nu recidiva. Daca nu a dat rezultate intr-un job, asta nu inseamna ca nu va excela in altul. Iar daca ne gandim la problema dependentilor de alcool sau droguri, povestile sunt variate si uneori cu happy-end. Daca te gandesti ca nu valorezi mare lucru, mergi la societatile caritabile sau la cele de protectie a animalelor. Vei vedea cata nevoie este de tine si iti vei hrani moralul. Schimbul care se produce este foarte simplu: daca ceilalti pot conta pe tine, la un moment dat vei face la fel.
