Exprima-ti furia cu calm

Mai mult decat un hobby

O parte semnificativa a furiei vine din frustrarea acumulata. Iar aceasta isi are, la randul ei, foarte adesea, originea in neputinta de a face, pur si simplu, ceea ce ne dorim, dar si ce ne reprezinta.

Alienarea de noi insine, incorsetarile sociale, emotionale, culturale, toate acestea ne pot inchide reactiile intr-un butoi cu pulbere care se poate dezamorsa, apoi, din te miri ce.

O solutie de calmare, dar si de redescoperire, este investitia in ritualuri care ne valorifica potentialul si ne distanteaza de rutina si cotidian. Un cuvant bun care le-ar defini ar fi „hobby“.

Dar acesta poate avea o incarcatura de simplitate, trimitand catre activitati facute doar „la suprafata“, de dragul amuzamentului. Exercitarea unui talent, diferitele forme de dezvoltare personala, activitatile de munca dincolo de job-ul propriu-zis, sunt, insa, mai mult decat mijloace de relaxare, de defulare.

Ele raspund unor nevoi identitare, unei filosofii personale de viata, si pot avea efecte transformatoare profunde asupra noastra. Iar acestea, indirect, atenueaza eventualele frustrari pentru ca ne ajuta sa ne implinim, sa ne regasim.

A., 38 de ani, profesor de limba romana, povesteste: „Am fost de curand la un targ international de carte. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad o serie de voluntari, si nu vorbesc de tineri, care isi rupeau cu drag din timpul lor liber sa se implice in activitatile de acolo.

Am inteles ca asta face parte dintr-un fel de a trai al lor; exista comunitati ale voluntarilor. Am intrebat, naiv, de ce ar face cineva, un adult de peste 40 de ani, asa ceva.

Pentru ca, chiar daca nu este vorba despre bani si presupune o investitie de timp liber, castigul e evident din punct de vedere valoric si emotional.

Voluntarii se simt impliniti din punctul de vedere al importantei a ceea ce fac, iar acest lucru le creste stima de sine. Starea de confort sporeste si ea, pentru ca voluntariatul se face, in general, pentru cauze care coincid cu preferintele personale.“

Cand nimic altceva nu functioneaza

Putem afla, spre pilda, ca aplecarea si vulnerabilitatea in fata diferitelor forme de agresiune psihologica pot sa fie regasite mai degraba la persoanele care provin dintr-un mediu familial tensionat.

Relatiile conflictuale, lipsa manifestarilor de tandrete, culpabilizarea, amenintarile, atat intre parinti, cat si asupra copilului, toate acestea vor avea, si ele, ecou in psihicul adultului de mai tarziu.

Un alt motiv care poate da nastere, in timp, emotiilor negative, este zestrea noastra biologica. Suntem, cu totii, determinati biochimic la nivel cerebral si hormonal. Avem, fiecare, prin urmare, un anumit temperament, un mod cvasi-instinctiv, elementar, de a reactiona.

Unii dintre noi au o predispozitie catre anxietate, deprimare sau agresivitate mai crescuta decat altii. Sa nu uitam influenta educatiei: expunerea la violenta prin diferite mijloace (mediul social, media, internet, interactiunea cu persoane care sustin diferite judecati de valoare sau au atitudini violente) poate da nastere, in timp, unei inclinatii catre agresivitate si unui prag scazut de toleranta.

Ultimul, dar nu cel de pe urma remediu

Furia poate fi, asadar, rodul multor ani de acumulari de frustrare, de conflicte interne ale caror fire numai noi, cu ceva ajutor, le putem descalci. Pentru cei mai multi dintre noi, nu este nevoie sa ajungem atat de departe ca sa invatam sa ne relaxam, sa ne diminuam starile de agresivitate, sa le controlam.

Tocmai de aceea, in incheiere, nu uit sa amintesc de un remediu universal impotriva acestora: rasul. Hazul de necaz, fie el si autoimpus, inseamna detasare de problema care ne provoaca suferinta si, ca atare, inclinatii violente.

Agresivitatea, indiferent de tinta spre care e orientata, e o consecinta a unei stari de disconfort, de la neplacutii „nervi“, pana la mult mai mult de atat. Tocmai de aceea, daca radem, ne facem bine si lasam agresivitatea in urma. Cei care practica terapia prin umor, stiu deja acest lucru. La fel si Moli¨re: „Datoria comediei este sa corecteze oamenii, amuzandu-i“.

De Irina Gabriela Buda