Fenomenul selfie

Cum se face ca fericirea a ajuns sa constea in numarul de like-uri primite la pozele postate, in numarul de comment-uri evident pozitive?

A.C.: Atat timp cat o buna parte din viata tinerilor s-a mutat pe retele sociale, este limpede de ghicit ca si fericirea si nefericirea incep sa aiba o relatie directa cu rezultatul on-line.

Daca pri­meai o felicitare de la o doamna in­va­tatoare sau erai imbratisat de colegi pentru un gol dat in curtea scolii, era asemanator cu a primi like-uri. Ceea ce s-a pierdut insa este contactul fizic, relatia directa, lucru care ar trebui sa ne dea de gandit.

Suntem angrenati social si nimic nu poate inlocui in totalitate relatiile directe. On-line-ul reprezinta un surogat de realitate, al carui impact nu poate fi neglijat.

Comentariile pozitive sunt egale cu felicitarile, iar like-urile primite la poze sunt, pe de-o parte, subiect de competitie, de mandrie, de comparatie, de statut, de popularitate.

Sa nu-mi spui acum ca in generatia noastra, a parintilor nostri sau a bunicilor nostri, lucrurile acestea nu contau. Erau foarte importante, iar acceptarea sociala si complimentele au functionat si vor functiona mereu.

Este esential sa avem grija ca cei din jurul nostru sa aiba parte si de prezenta noastra, de fericire si bucurii fata in fata. In acest fel, vom completa ceea ce lipseste lumii web.

Putem vorbi despre dependenta de social media?

A.C.: Sigur! Ea este puternica pentru ca se bazeaza pe elemente inconstiente, de personalitate, pe care le speculeaza din plin.

Orice ajunge sa ne acapareze timpul intr-o asa masura incat sa ne neglijam pe noi, nevoile noas tre, atributiile pe care le avem, munca, prie­tenii, familia in mod real inseamna dependenta.

Daca nu mananc pentru ca am de raspuns pe contul de social media, daca nu pot sa-mi fac temele, daca excesul de utilizare incepe sa-mi faca rau, atunci trebuie sa incep sa-mi pun problema ca sunt dependent.

Exista anumite personalitati inclinate mai mult catre postarile selfie?

A.C.: Selfie-urile pot seduce atat persoane extraverte, care vor sa comunice cu toata lumea, cat si introverte, care sunt fericite sa-si arate universul, ascunse in spatele unui ecran.

La fel pot fi folosite mult de oamenii demonstrativi, de oameni care au complexe de inferioritate sau superioritate, de persoane care vor sa-si exprime tristetea si bucuria, dar toate acestea avand in background un surplus la capitolul narcisism.

Trebuie sa fii foarte interesat de propria persoana ca sa pui selfie-uri pe banda rulanta pe contul tau. Exista mai multe studii care leaga direct selfie-urile de narcisism si de personalitatile cu tendinte psihopatologice. Eu cred ca acest lucru este valabil si pentru persoanele care se opresc in fata oglinzii de zeci de ori pe zi.

E semn de probleme de natura emotionala?

A.C.: Problemele nu apar de la selfie-uri, ci este posibil ca explozia de selfie-uri sa ne povesteasca despre cat de orientata este spre ea generatia social media. Problemele sunt acolo, ele doar isi gasesc o modalitate de exprimare prin selfie-uri.

In loc sa te apuci de bautura sau de fumat, pentru a arata cine esti, sa fii cool si sa primesti admiratia anturajului, te apuci de facut selfie-uri. Exista deja cazuri de adictie de selfie-uri, care sunt tratate in Vest.

Eu cred, insa, ca tratamentele de tip exercitiu nu fac decat sa mute problema dintr-o parte in alta si, de aceea, cred ca o psihoterapie de profunzime, in care pacientul este implicat si dornic sa-si depaseasca problema, poate avea o sansa de reusita mai ampla. Practic, identificand problema reala, riscul de a mai aparea intr-o alta forma se reduce substantial.

Ce transmit fotografiile de profil?

A.C.: Poza de profil este ca o haina care spune ceva despre o imagine de sine deja existenta sau de o nevoie de a comunica ceva.

Iti pui o poza de profil business – vrei sa atragi atentia asupra faptului ca esti profesionist, ca respecti un anumit cod de tinuta.

Daca te imbraci desuchiat, s-ar putea sa vrei sa transmiti ca esti rebel sau rebela etc. Perceptia noastra despre sine nu poate fi influentata decat, poate, prin raspunsul pe care il primim la postarile noastre.

Daca toata lumea ne huleste, s-ar putea sa ne scada increderea in noi, sa ne inchidem sau sa ne inraim; daca toata lumea ne aplauda, atunci ne incarcam cu energie si traim reversul medaliei.

Ne afecteaza relationarea sanatoasa cu cei din jur? Din lumea reala?

A.C.: Daca sunt selfie-urile ceva rau? In masura in care tot universul nostru graviteaza in jurul selfie-urilor, iar timpul alocat pentru orice altceva se apropie de zero, sigur ca va afecta, si va afecta serios.

In timp, prietenii vor parasi aceasta persoana, ea va fi din ce in ce mai singura si va putea cadea prada depresiei etc.

Poate fi selfie-ul un strigat de ajutor? Nevoia de a fi vazut?

A.C.: Nevoia de a avea si a primi atentie, nevoia de a fi iubiti si apreciati este o nevoie bazala, pe care multi dintre noi nu am primit-o de acasa sau am primit-o pe masura pu­tin­telor celor care ne-au crescut.

Acolo unde exista mari goluri de iubire, social media este o adevarata sabie cu doua taisuri. Poate fi precum o patura subtire pe timp de frig, dar daca este ger, nu poate inlocui caldura prezentei persoanelor iubite.

Alexandru Cojocaru este psihoterapeut analitic, www.alexandrucojocaru.ro