Galaxia mea

Fiecare are un cerc de prieteni: oameni importanti, care ne ofera sprijin, confort afectiv, liniste. Sau ne dau o stare de bine. Sunt ei, oamenii la care ne gandim atunci cand suntem intrebati: „Cine te-a format?“, „cine te defineste?“ „cine iti tine spatele?“.

Prietenia este o relatie la fel de importanta precum este cea de cuplu. Prietenii nostri ne definesc in aceeasi masura in care o fac cei de care ne indragostim. Apoi vin cei pe care ii indragim neconditionat: familie, copii etc. As mai adauga mentorii: cei de la care invatam, cei care vad in noi potentialul si ne ajuta sa il transformam in realitate. In acest numar al revistei Psychologies m-am gandit sa fiu eu cea care isi prezinta galaxia de oameni foarte importanti.

Nu o fac din narcisism. In plus, cei despre care vorbesc sunt fiinte discrete care, in mod exceptional, au fost de acord sa fie prezentati aici. Asta, pentru ca vrem ca, de acum inainte sa in­vitam cat mai multi oameni „ade­va­rati“ sa isi povesteasca expe­rientele in aceasta revista. Pentru ca Psychologies vorbeste despre voi toti, despre experientele voastre si este safe sa ni le impartasiti. Pe forumurile site-ului nostru sau pe mail. Asadar, vreau sa dau un exemplu. Ei bine, iata-i pe cei din a caror afectiune si sprijin ma nutresc eu.

Sunt relatii testate ani de zile, de rutina sau de stres, dar care nu si-au pierdut energia si resursele. Oameni in fata carora nu mi-e teama sa fiu sincera, slaba, nepriceputa, aiurita, ridicola etc. Familia este, fireste, un asemenea mediu. Dar prietenii, da, ni-i alegem – si putem spune ca si ei ne aleg, daca avem vreun merit. Iar daca relatia rezista, este prilej de bucurie. Caci, asa cum spune Ecleziastul, „prietenul este ca vinul: cu cat se invecheste cu atat e mai bun“.

Iuliana Alexa
din revista Psychologies / Noiembrie 2008

Iuliana Alexa Redactor sef al revistei „Psychologies” Imi place sa lenevesc in bucatarie cu o carte si un mar. Ma simt bine privind un peisaj domol, de deal. Ador fructele si ciocolata cu caramel. Am 29 de ani si o multime de slabiciuni.

Fratele meu este coach-ul meu –  Dan este fratele meu si partenerul de conversatii importante. Cel mai critic si mai atent interlocutor. Daca citesc o carte care ma entuziasmeaza si vreau sa vorbesc cu cineva despre ea, el e primul. E absolvent de Psihologie si ma forteaza sa imi definesc mereu corect termenii. –  Ce imi aduce. E mai calm decat sunt eu. Face analize mai atente in orice situatie, din viata sau din carti. Argumente. Fratele meu joaca, in acelasi timp, rolul unui coach pentru mine. In momente de impas relational sau emotional, imi spune ce sa fac, in cel mai concret mod, spre a iesi din situatia stresanta. Prezenta lui linistitoare a fost in cateva randuri vitala pentru mine.