Internetul ne prosteste?
Sa deschizi o carte este o experienta minunata si o recomand tuturor celor care, ca mine, lucreaza numai pe calculator, pe Internet.
Citim enorm pe ecran si nu ne dam seama ca o facem cu totul altfel decat ni se intampla in prezenta unei carti, a unui album, a unui dictionar.
Aceasta impresie, ca multe si marunte cuvinte se invartesc in jurul capului nostru fara sa se opreasca, toti am simtit-o la un moment sau altul.
Sa citesti, sa te relaxezi, sa urmaresti o conversatie, sa ii asculti pe cei de langa tine nu mai vin asa de natural.
Motivele le stim cu totii prea bine: stres la serviciu, o viata cheltuita pe sarcini cotidiene, lipsa somnului…
Dar o noua explicatie vine sa aduca un plus de lumina acestui fenomen: daca Internetul a produs o revolutie tacita in capetele noastre?
Iata sase intrebari mari cu elemente de raspuns.
Oare ne modifica circuitele neuronale?
Nicholas Carr, jurnalist si scriitor (autorul cartii Is Google Making Us Stupid?) a fost unul dintre pionierii acestor discutii amplificate in mediile stiintifice.
„In timpul unei batai de pleoape si la scara intregii istorii, suntem toti asezati in fata ecranelor unde se perinda imagini, texte fara final, amestecate intre ele.
Nu realizam stranietatea acestei unelte moderne. Nici efortul pe care creierul nostru il face pentru a analiza si reordona ceea ce vede.“
Numeroase studii au demonstrat capacitatea creierului nostru de a se adapta, ceea ce noi numim „plasticitatea cerebrala“.
Asadar, este sigur: Internetul modifica circuitele noastre cerebrale. Dar pana la ce punct? Instrumentele de observare a creierului nu sunt atat de avansate incat sa ne dea un raspuns, dar ipotezele exista.
Nicholas Carr scria: „Ecranul iradiaza realmente creierul, si asta timp de ore in sir. Subestimam timpul pe care il petrecem pe internet, subestimam gimnastica cerebrala pe care acest scop o cere.
Si, in cazul meu, pot spune ca nu mai gandesc la fel ca inainte…“
Ne impiedica sa citim?
„Am investit mai bine de o mie de ani pentru a invata sa citim“, spune cognitivistul Thierry Baccino (profesor la Universitatea Paris VIII), profesor de psihologie cognitiva si ergonomica.
„Totul – de la nivelul lecturii, spatiul dintre cuvinte, forma literelor, etc. – a cerut efort progresiv de adaptare a creierului nostru. Trecerea catre ecran pare naturala, insa nu este deloc astfel.“
Munca aferenta creierului nostru consta, in general, din interceptarea, memorarea si tratarea informatiilor care vin de la receptorii nostri senzoriali (nas, gura, urechi).
In fata ecranului, este evident: doar ochii sunt pusi la contributie. Dar s-a stabilit, fara drept de apel, ca legatura ochi-creier este putin adaptata la aceasta maniera de a citi.
Timpul de tratare vizuala a unei informatii a crescut cu 30% pe ecran. In conditii normale, atunci cand citeste, ochiul uman nu poate distinge decat patru sau sase semne pe rand, in urma unei „fixari oculare“ care dureaza circa 250 de milisecunde, afirma Thierry Baccino.
„In fata ecranului, ochiul o ia razna. Semnele sunt mult mai numeroase in termeni de forma si de culoare, ies din text, capteaza, fura atentia.“
Toti cei care petrec ore in sir pe Internet, ar trebui sa faca, deci, lectura liniara a batranelor noastre carti pentru a-si linisti putin creierul!
Satureaza oare memoria?
Cele aproximativ 200 000 de informatii vizuale care bombardeaza creierul in fiecare secunda sunt mult mai greu de memorat, pentru ca nu mai vin spre el cu acelasi ritm, cu aceeasi coerenta.
Publicitate intempestiva, texte „bolduite“, pe Internet mult prea multe date ne fac sa pierdem sirul, ne intrerup procesele cerebrale.
Asta se traduce direct printr-o supraincalzire a memoriei noastre de lucru, cea care ne permite, de exemplu, sa retinem in cateva secunde un numar de telefon, o data, necesare pentru a da nastere actiunii viitoare: sa dam un telefon, sa cautam ceva in agenda…
Daca este posibil sa inlantuim aceste actiuni, cumva ca pe pilot automat, este supraomenesc sa incercam cu toate odata. Si totusi, exact acest tip de efort il cere Internetul de la bietele noastre creiere.
Si in flux continuu. „Asta inseamna ca ceea ce umanitatea stie, este enorm, si nu mai poate nimeni sa cunoasca totul, asa, ca pe vremea enciclopedistilor“, spune François Taddei, cercetator.
Invatarea scolastica, inteligenta lui „pe de rost“ s-au dus de mult. Chestiunea nu mai este de a memora cunoasterea, ideile, pentru ca acestea sunt disponibile mereu, la indemana.
