Oamenii nu reactioneaza la fel la aceeasi trauma
Uitam sau refulam?
A.C.: Psihanalitic, uitarea nu e benefica, stim ca refulatul se intoarce mereu. Daca am fobie de avion, fac o psihanaliza? Da, ma ajuta, aflu cauza, mecanismul meu fobic, aflu de ce are nevoie aparatul meu psihic sa construiasca aceasta aparare.
Daca ma duc la un cognitivist, el ma scapa de simptom, imi arata poze cu avionul, vorbim despre avion, ma duce sa pun mana pe vion, se suie cu mine… si mie nu mi-e frica.
Dar anxietatea care sta la baza acestei fobii e acolo, mai devreme sau mai tarziu ea se structureaza in alta maniera. Nu am nicio garantie ca urmatoarea maniera va fi mai adaptativa decat aceasta.
Desi structurarea e aleatorie?
A.C.: Din punct de vedere al istoriei personale a individului, nu e deloc intamplatoare. Are o anumita semnificatie. De ce fobie de avion? O situatie traumatica in copilarie, a cazut de undeva de sus si si-a rupt o mana, o perioada in preadolescenta sau copilarie, sau in momentul adormirii, cand visa ca se prabuseste in zbor.
Acest vis e asociat foarte adesea lipsei de calciu, nu se stie inca de ce. Dar se stie ca adolescentii si copiii au lipsa de calciu. Deci, te poti gandi la aceasta sursa endocrina. Daca ei viseaza repetitiv si trateaza ulterior chestia asta ca pe un cosmar, orice va veni ulterior legat de zbor, va fi anxiogen.
Pentru ca in secventa lui de simbolizare psihica, el urmeaza sa cada. Ca in vis a cazut. Sau la altii poate fi neputinta de a accepta lipsa de control. Cu masina stiu ce fac, tin volanul, cu avionul nu am nicio forma de control.
Dar visele cu valoare premonitorie? Exista asa ceva?
A.C.: Jung ar spune ca da. Aici insa e un divort intre Jung si Freud. Dupa parerea mea, Jung se opreste la un nivel superficial. El ia caracterul de premonitie, anticipare a visului. Si lanseaza teoria sincronicitatii,
Freud nu neaga, dar nu e interesat de aceasta chestie in analiza. El spune asa: pana sa accept premonitia, haide sa ma asigur ca Inconstientul nu avea niste informatii prin care a creat acel cosmar.
In cele mai banale situatii, intalnirile noastre au o anumita ciclicitate. Stiu pe cineva care are un copil de o varsta cu al meu. Daca se termina vara si visez ca ma intalnesc cu ea, e un fals vis premonitoriu, pentru ca Inconstientul a semnalat ca vine o perioada in care sansa matematica sa vad acea persoana creste, pentru ca avem copii la scoli apropiate, etc.
Daca nu am mai fost demult pe la mama si o visez de rau, la mijloc e culpabilitatea mea… si nenumarate alte exemple de acest gen.
Freud spune ca e bine sa ne asiguram de toate implicatiile pe care aceste vise le pot avea. Premonitia e varianta facila, nu ne lasa sa analizam mai profund psihicul…
Interviu de Iuliana Alexa
