Toate ranile psihice au efecte in corp
Un alt aspect care merita luat in seama este acela al efectelor traumelor individuale asupra performantei profesionale. In discutiile cu managerii si cu antreprenorii, am intalnit de nenumarate ori dificultatea acestora de a colabora cu persoane cu pronuntate efecte ale ranilor psihice, cum ar fi alcoolismul, absenteismul, violenta verbala si/sau fizica.
Desigur, nu toate aceste rani isi au originea in activitatea profesionala. Dar problema este ca nimeni nu se ocupa de ele: o data, pentru ca angajatul nu stie ca acestea sunt efecte ale unei tulburari, ci le considera parte din identitatea lui (binecunoscutul „asa sunt eu, ce sa fac“), iar pe de alta parte, pentru ca angajatorul nu are nicio parghie, legala sau de alt tip, de a provoca angajatul sa isi asume responsabilitatea pentru comportamentul si evolutia lui profesionala.
In felul acesta, apare un cerc vicios al pierderilor in plan organizational, de la angajat la angajator si pana la compania intreaga. Ajungem in situatia neplacuta de a fi victime in lant, deoarece ne confundam, cel putin inconstient, daca uneori constient si voluntar, cu postura de victime – ale celuilalt!
Care credeti ca sunt traumele colective ale romanilor? Se poate vorbi despre psihotraumatologie la nivel social?
Diana Vasile: Da, se poate vorbi, si tocmai de aceea una dintre sectiunile congresului nostru este dedicata zonei „Sociale“. Cred ca una dintre cele mai evidente traume (si nu este necesar sa fii un specialist in domeniu ca sa observi acest lucru) este pierderea identitatii de fiinta autonoma.
Din pacate, dupa atatia ani de comunism si de situatii traumatizante care nu au fost asumate de nimeni si nimeni nu a platit vreodata pentru ele – cum ar fi tortura din inchisorile comuniste, Revolutia din decembrie –, in noi exista o buna parte de identitate de victima a evenimentelor exterioare sau cel putin de dependenta de conditiile exterioare.
„Uitam“ parca faptul ca suntem responsabili de propria noastra evolutie, de scopurile noastre si de cautarea celor mai bune cai de a le indeplini.
Tot timpul asteptam de la altii, mai mari ca noi, mai buni ca noi, mai avuti ca noi, sa primim un ajutor, numai pentru faptul ca suntem mici si amarati. Este cumva de la sine inteles sa primim ajutor.
Si asta se intampla la toate nivelurile si in forme evidente sau, dimpotriva, foarte subtile. Apoi, tendinta de a fura, fie de la altul, fie de la noi insine, de a (ne) pacali, de a (ne) minti, fara sa sesizam efectele directe ale minciunii, furtului, diminuarii fortei si importantei noastre asupra propriei persoane si asupra celor dragi.
Iar cei care au provocat sau provoaca rani raman nepedepsiti si se continua astfel cercul violentei, ceea ce duce la agravare si in niciun caz la diminuarea efectelor.
Acest lucru este usor observabil in sistemul sanitar. Toate ranile psihice au efecte in corp, iar cand nu ne ocupam de ranile interioare, ele se traduc in rani exterioare din ce in ce mai evidente. Iar poporul roman este un popor de bolnavi, care aproape ca depinde de medicamente (de toate tipurile) pentru a functiona.
Cum se pot depasi aceste traume?
Diana Vasile: Acceptand ca exista. Asumandu-le si ocupandu-te de ele. Acceptand ca sunt in sufletul tau si ca tu esti singurul responsabil de ameliorarea si vindecarea lor, oprind asteptarile, ca celalalt sa te inteleaga ca esti cum esti si sa se comporte diferit pentru ca tu ai sensibilitati sau dureri.
Concentrandu-ti atentia asupra a tot ce este bun in interiorul tau si a le pune in slujba evolutiei tale. Iar cand progresul nu apare si se blocheaza, atunci sa apelezi la un specialist, care sa te ghideze in procesul de vindecare.
Iar daca se intampla sa treci printr-o situatie traumatizanta, ajutorul profesionist cat mai rapid este solutia pe care o recomand cu toata caldura. Se evita astfel multe efecte dureroase si patologice pe termen lung.
Se poate castiga, la nivel individual, o anumita „imunitate“ la diversele lovituri posibile intr-o viata? Daca da, cum?
Diana Vasile: Da, se poate, dar nu la orice si nu simplu. De regula, o rana psihica bine abordata si vindecata iti poate asigura un grad de imunitate bun, astfel incat perturbarea la evenimentele traumatizante urmatoare, similare, sa fie mai mica sau sa apara reechilibrarea mai rapid.
Nu suntem imuni la traume si, dupa cum spuneam, faptul ca suntem „traumatizabili“ face parte din esenta noastra umana.
Cred ca este modul in care Dumnezeu, viata ne invata sa fim buni unul cu celalalt, sa ne sprijinim in toate eforturile noastre.
