Suntem facuti sa ne dezvoltam
G.C. :
Deloc! De altfel, din momentul in care astept un rezultat definit, prin care sa-mi masor valoarea, am o problema. Nimic nu ma impiedica sa practic o forma de arta pentru a-mi face placere. Dar asta nu inseamna sa spui: „trebuie sa fiu artist ca sa fiu fericit“, sindromul „as fi vrut sa fiu artist“. Mie imi place, de exemplu, sa cant la chitara, dar sunt departe de a participa la un festival! Pur si simplu, este o placere pentru mine. Nu astept vreun rezultat, dar stiu ca, daca fac muzica timp de 20 de minute pe zi, de dimineata, am o zi plina, plina de multe alte lucruri, pentru ca eu insumi voi fi mai „melodios“, mai plin de energie, mai in contact cu puterea mea creatoare. G.C. :
Da, este stapanirea progresiva a ceva. Sunt cei buni la sculptat in lemn, altii au dexteritate cu electronicele… Aceasta placere de a progresa in ceea ce ne place cu adevarat este cel mai important lucru pentru stima de sine. Mai important decat a face o meserie pretuita social, dar care nu te face sa vibrezi. Aici e problema: multi nu stiu ca sunt pe un drum infundat fata de ceea ce ii defineste realmente. G.C. :
Da, si nu suntem facuti sa ne plictisim in cuplu, la munca… viata nu trebuie sa fie astfel. Uitati-va la copii: ei nu percep timpul trecand, ei trec de la o „rafala“ creatoare la alta, nu au nevoie sa le inventeze. Daca ma plictisesc, inseamna ca trebuie sa gasesc alta maniera de a ma stimula si de a ma anima diferit. Cand vorbim de ceea ce e mai bun in noi, este vorba despre vitalitate. Daca ne-am gasit „cheia“, am gasit ceea ce ne trebuie, deja avem nevoie de mai putine ore de somn si avem mai multa energie. Esenta creatoare este mai curand o senzatie. Ma simt in lumea mea, in forta mea, ma las dus de entuziasm, simt fervoare si pasiune. Asta ar trebui sa fie maniera noastra principala de a trai. G.C. :
Daca am pierdut contactul cu talentele noastre, cu darurile noastre, ne trebuie realmente o perioada lunga de timp de odihna si de visare, cand vom putea sa ne intrebam: „Ce ma facea sa vibrez? Ce-mi dadea pofta de a trai? Nu este important rezultatul, ceea ce gandesc altii… Raspunsuri vagi sau generale pot urca pana in constiinta: „Ceea ce-mi place este aerul curat, pietrele, lemnul…“ Vrem sa concretizam imediat, dar e o greseala. Trebuie sa visam multa vreme. Visul vegheaza asupra a ceea ce imi placea. Pun muzica, imi torn un vin bun si imi spun: „Iata, daca as lasa deoparte controlul, daca nu ar mai exista limite, in ce directie as vrea sa merg?“ G.C. :
Da, si permite intuirea a mii de piste de actiune. Daca cineva spune „imi place invatamantul“, in realitate sunt nenumarate maniere de a preda. Putem fi invatatori intr-o scoala. Dar putem fi si conferentiari, formatori pentru adulti, putem scrie carti, putem sa-i invatam pe cei mici sa gradinareasca… Inainte de a spune „vreau sa fiu asta“, este important sa ne intrebam: „de ce ma atrage? Care sunt oamenii pe care ii admir? Ce ma facea sa vibrez in vremea adolescentei?“ Dupa ce am ascultat miile de intuitii care urca din strafundurile inconstientului, usor-usor, le pot lasa se se concretizeze.
Si este garantia fericirii? Nu exista niciodata nimic garantat pe lumea asta. Tot ceea ce stiu este ca suntem aici pentru a simti placere si pentru a ne manifesta. Daca tragem de firul elanului creator, nu putem impiedica sirul suferintelor, al probelor vietii, al dificultatilor, dar toate acestea vor avea mai putina influenta asupra noastra, pentru ca vom avea chef sa ne dezvoltam si sa ne exprimam in continuare. In schimb, daca pierdem acel fir al creativitatii, pierdem si cheful de a fi in lume. Si boala si depresia se pot instala usor…
Regasirea a ceea ce e mai bun in noi inseamna, deci, sa dam sens vietii? Da, in masura in care, asa cum spunea filozoful Gaston Bachelard, putem „iesi din narcisism pentru a inainta catre ideal.“ Ceea ce este mai bun in noi apare atunci cand mergem catre fapte care au sens pentru noi, cand ne orientam talentele in functie de idealuri, cand putem raspunde mandri la intrebarea „la ce serveste actiunea mea?“. Valoarea noastra nu se masoara in rezultatele pe care el obtinem, ci este contributia noastra la ceva care ne depaseste, acesta e lucrul important. Astfel ca o mama care incearca sa aiba o relatie de calitate cu copiii ei sau un sot si o sotie care vor sa mentina cuplul viu, participa la o lucrare de creatie majora! Nu suntem toti presedinti de tara, dar avem toti o contributie pe pamant. Numai sa tinem aprinsa lumina creatoare a eului nostru… Editare de Iuliana Alexa Credit foto: Guliver/ Getty Images
G.C. :
G.C. :
