Jocul pe mobil e foarte util
Ridicole, inutile sau nocive, unele jocuri virtuale au anumite beneficii. Cel putin asta spune un studiu englez despre popularul Tetris.
A pune caramida peste caramida are o influenta pozitiva si ajuta mai bine la „digerarea“ unui soc posttraumatic!
Totusi, consumate in masa, aceste jocuri au o imagine negativa. „Vad adesea in metrou persoane de peste 30 de ani lipite, pur si simplu, de telefoanele lor“, afirma A., 41 de ani.
„Mi se pare putin patetic. Parca il vad pe fiul meu jucandu-se cu masinutele.“ „Cand ma duc la toaleta, ma joc“, marturiseste P., 34 de ani. „Altfel, as fi obligat sa ma justific in fata iubitei mele, care mereu se ia de mine.“
Deloc uimitor, intrucat, in imaginarul colectiv un astfel de jucator este un tocilar, o persoana atasata de calculatorul personal, fara o viata sociala si prieteni. Un ciudat!
Specialistii spun ca, in lumea adultilor, nu trebuie sa pierdem vremea jucandu-ne, intrucat asta nu produce nimic. Fara a mai aminti faptul ca placerile solitare sunt considerate drept… masturbatoare.
Dar cine sa arate cu degetul? Jucatorii de sah, sa zicem? Desigur, ei ar spune ca este diferit, pentru ca sahul necesita strategie, luare de decizii. Un joc pe mobil reprezinta exact contrariul. Este mult prea la indemana pentru a fi valorizat. Dar daca ar fi mai complicat de atat?
Intalnire cu sine
Pentru criticii sai, jocul virtual este o modalitate de a scapa de frica vidului si a exclude visarea. Deloc adevarat pentru unii sociologi, care vad jocul ca pe o gura de oxigen in mediile reci sau stresante.
In plus, tehnica ofera o alta maniera de a face ceva. Jocul ajuta copilul sa se organizeze. Pentru adult, el devine un mijloc de a se da uitarii, aproape de a medita. „Imi iau telefonul mobil si ma refugiez in lumea mea“, povesteste Corina, 27 de ani.
Sa spunem ca trebuie sa ajungem urgent undeva, iar mijloacele de transport in comun se misca foarte lent. In loc sa ne enervam, jocul ne linisteste. Iar momentele care urmeaza sunt abordate cu mai mult calm.
Astfel, metroul, biroul de tip open space ori sala de asteptare de la dentist (locuri adesea neprimitoare) devin dintr-o data mai prietenoase. „Cand joc Solitaire, imi golesc capul. Si apoi ma concentrez mai bine supra problemelor pe care le am de rezolvat“, ne asigura R., 43 de ani.
Suprapunandu-se peste alte activitati, contrar jocurilor din spatii special destinate, aceste butonari pe telefonul mobil constituie reale pauze reparatoare. Ca o intalnire cu propria persoana, nu conteaza unde sau cand.
Jocurile sunt si bune intaritoare ale respectului de sine. A trece de la un nivel la altul permite relevarea unei mici provocari in viata cotidiana si ne determina sa ne autodepasim. „Butonarea“ este, printre altele, o modalitate de a gestiona jena simtita in public.
Pentru a avea ce sa facem cu mainile, in mod clar mai bine ne axam pe jocuri decat sa fumam sau sa devoram batoane de ciocolata, toate avand aceeasi functie de substituire.
Regresie
Aceste mici jocuri fac trimitere la copilaria noastra si ne infatiseaza diverse amintiri, suscitate de o anumita imagine ori sunet. Mai mult, unele persoane se atasaza de angoase din trecut, si jocul le raspunde la nelinisti traite in copilarie.
Pentru Tetris, caramizile care cad si sunt recuperate vindeca frica de cadere. In jocurile cu arme, obiectivul este sa iti golesti incarcatorul, dar nu foarte repede, pentru a pastra munitie. Paralela cu descarcarea sexuala este mai mult decat evidenta.
Aceste practici sunt inca putin studiate de psihologi, dar un lucru este sigur: fiecare are propriul „joc“, un univers particular care adesea il duce spre povestea lui de viata.
