Limbajul emotional, apanajul femeilor?

Majoritatea filmelor de epoca ne evoca femei care, la aparitia unui factor de stres, lesina dramatic si irevocabil. Daca momentul se datora rochiilor cu un corset prea strans peste cutia toracica sau daca, pur si simplu, societatea considera un astfel de gest de bon ton, este un factor ce ramane in plan secundar. Sunt femeile mai emotionale?

Din copilarie exista tipare diferite pe care le urmam atunci cand avem o fetita sau cand avem un baietel. Fetitei ii acordam mai multa protectie, o consideram din start mai fragila, ii dezvoltam latura emotionala si o sustinem cand se manifesta. O ajutam sa-si dezvolte latura estetica, urmeaza modelul mamei, care are rol de protector, preluand aceasta caracteristica si gaseste sustinere si incurajare atunci cand isi manifesta emotiile. Baiatul, pe de alta parte, este canalizat mai mult spre actiune, spre modelul patern, spre principiul stereotipal „baietii nu plang“.

Doamna psihoterapeut Cristina Fülöp subliniaza pentru noi aceste abordari separate ale copiilor: „Inca de la inceputul vietii exista diferente in felul in care adultii se poarta cu bebelusii, in functie de sexul acestora. In copilaria mica, aceste diferente devin mai clare si mai structurate, copiii fiind stimulati sa isi insuseasca comportamente de gen, specifice sexului caruia ii apartin.

Una dintre cele mai evidente diferente este cea care tine de educarea copiilor in legatura cu exprimarea emotiilor si/sau a sentimentelor. In cazul baietilor, singura traire emotionala din zona negativa acceptata/tolerata social este furia. Si asta, pentru ca este cumva asociata cu puterea. In drumul catre maturitate – si mai ales la aceasta varsta – chiar si manifestarile unor trairi pozitive (entuziasmul, bucuria) devine oarecum indezirabil social pentru barbati. La polul opus aproape, o fetita este stimulata si chiar incurajata sa-si exprime emotiile, considerandu-se normal orice comportament emotional, mai putin furia“.

Daca grupul emotiilor este unul foarte larg, iar cele care confera fragilitate sunt atributele femeilor (teama, tristete, vina), cele puternice, dominatoare (agresivitate, dispret, furie) sunt mult mai manifeste in cazul barbatilor. Acestea din urma intra tot in categoria emotiilor necontrolate sau putin gestionate. Am putea spune ca emotiile dominante la femei sunt cele care le dau caracteristica de persoane sensibile si usor de ranit. Totusi, capacitatea de empatie, de receptare si transmitere a emotiilor, fac din femei fiintele capabile sa ofere sprijin si intelegere, sa accepte slabiciunile si sa ofere confort emotional si siguranta.

Diferentele dintre sexe

In privinta empatiei, spre exemplu, femeile sunt mult mai receptive decat barbatii. Cu toate acestea, diferenta nu ii face pe niciunii mai buni ca ceilalti, avand totusi avantajele ei pentru fiecare. In timp ce femeile au sanse mai mari sa inteleaga sentimentele celuilalt si sa ofere sprijinul necesar, barbatii vor percepe initial emotia, dar se vor canaliza pe gasirea unei solutii pentru rezolvarea problemei. Partea rationala a creierului masculin intra in actiune cand apar asemenea situatii, barbatii fiind mult mai orientati pe latura activa, in timp ce femeile vor asimila si vor intelege dimensiunile emotionale ale situatiei create. Din acest motiv, atunci cand cautam o solutie imediata, vom apela la o figura masculina, iar cand avem nevoie de sprijin si intelegere, la una feminina.

„Am doi baieti, gemeni. Daca Alex este foarte activ si independent, Andrei este mai emotiv, desi ascun¬de acest lucru. Intotdeauna am dificultati in a gestiona situatiile de criza cu Andrei, pentru ca pe mine ma vede ca pe un mascul Alfa si, desi se raporteaza la mine, stie sau stim ca exista diferente in comunicarea si intelegerea dintre noi. Din acest motiv, are o relatie mult mai apropiata cu mama lui. Eu inca invat cum sa il abordez, pentru ca incerc sa inteleg modul lui de a privi lucrurile. Totusi, imi este greu sa ii comunic tot ce mi-as dori. Daca aveam o fetita, cred ca era mai simplu.“ Este confesiunea lui Tudor, 45 de ani, care subliniaza, involuntar, o caracteristica ce tine strict de educatie: baietilor trebuie sa le vorbim altfel.

Cristina Fülöp ne spune ca, „axat pe nevoia de a-si pastra imaginea de buna stapanire de sine si autocontrol si preocupat permanent sa nu isi strice imaginea de persoana puternica, barbatul nu va exprima emotii si/sau sentimente. Acest lucru nu este foarte dificil, pentru ca oricum nu prea detine aceste competente, intrucat nu a avut cum si cand sa le dobandeasca, pentru ca nu l-a invatat nimeni. Dimpotriva, femeia si-a specializat aceste competente, uneori fiind capabila sa identifice, sa exprime, sa compare, sa inteleaga, chiar extrem de nuantat, o varietate mare de trairi emotionale“.

Asadar, de mici suntem educati sa ne dezvoltam intr-o anumita directie. Chiar daca studiile demonstreaza, in multe situatii, acelasi nivel al emotiilor pentru ambele sexe, femeile vor fi mult mai inclinate sa le manifeste, iar barbatii sa le reprime. „Capacitatile si competentele emotionale ale femeilor, precum si faptul ca la ele emotiile pot functiona concomitent cu alte functii ale creierului, dau o mai mare complexitate vietii psihice a acestora – deci, si comportamentelor lor“, afirma psihoterapeutul Cristina Fülöp.

Suferim diferit?

Daca tot am pus accentul pe educarea diferita a emotiilor, neintrand in sferele neurologice, care explica anumite diferente intre sexe, modul in care suferim va diferi mai probabil de la individ la individ. Mascarea emotiilor nu inseamna ca acestea nu exista, la fel cum manifestarea lor foarte teatrala nu inseamna ca ele sunt neaparat mai puternice in cazul respectivei persoane. Diferentele constau in manifestare, in refugii, in actele ce decurg din trairea in sine. Femeia va plange, barbatul se va infuria sau isi va exploata adrenalina.

Barbatii nu plang?

Cristina Fülöp, psihoterapeut, ne declara ca „in cazul suferintei, reactiile barbatilor si femeilor difera foarte mult. Astfel, in general, barbatii fie se izoleaza, fie convertesc suferinta in furie si o descarca prin reactii si comportamente diverse, mai mult sau mai putin agresive. In cazul femeilor, de cele mai multe ori suferinta se manifesta, este vizibila. Ele isi «ventileaza» emotiile printr-o sumedenie de reactii si comportamente, impartasind, de cele mai multe ori, ceea ce traiesc: plang, verbalizeaza, etc. Despre dimensiunea suferintei, este greu de apreciat… Fiecare sufera in raport cu personalitatea, gravitatea evenimentului, varsta, experienta de viata, nivelul de implicare in situatia respectiva, investitia de resurse facuta etc. As spune ca dimensiunea suferintei nu este in functie de sex“.

Diferentele vorbesc

Anumite diferente in comportament si intelegere a emotiilor pot genera conflicte in cupluri. In timp ce femeile cauta mai mult sprijin si intelegere pentru o avalansa coplesitoare de emotii, barbatii, mai cerebrali, vor incerca sa ofere solutii, ratand uneori factorul empatie. Nevoia de a trai si a elibera aceste emotii ajuta femeia sa se descarce de o povara pe care ulterior o va depasi. Dimpotriva, barbatul – axat pe a reprima, a controla, a ghida ceea ce simte – are sanse sa acumuleze mai multe tensiuni, care, in timp, pot rabufni neasteptat, in diverse comportamente.

„Dificultatile care pot aparea in interactiunile si relatiile dintre barbati si femei, cu precadere in cazul relatiilor de cuplu, din cauza diferentelor prezentate, pot fi cu usurinta surmontate daca fiecare dintre ei va constientiza ca celalalt este diferit si, ca atare, sa isi ajusteze asteptarile si cererile. Fiecare partener se poate folosi de ceea ce are, lasandu-se completat de ceea ce are celalalt, diferit de el, ca un avantaj, completandu-se astfel reciproc“, afirma Cristina Fülöp.

Sunt barbatii diferiti de femei? Cu siguranta. Sunt unii mai buni ca altii? Nici vorba! Diferentele noastre sunt innascute, sunt cizelate de evolutie si sunt utile asa cum sunt. Inutil sa privim de sus asa-zisa „emotionalitate femeiasca“ sau insensibilitate masculina. Cele doua atitudini sunt adaptative asa cum sunt, important e sa nu cadem in excese.