Ma enervez din orice
Tipa daca ii contrazici, se enerveaza din nimic si pe toata lumea… De ce atata furie? Pentru ca, probabil, au rani in suflet.
Furia nu ocoleste pe nimeni. Dar oricare ar fi intensitatea ei, ram¢ne pasagera. „Aproape ca am inceput sa ma tem de sotul meu. Daca ii propun sa ma astepte pana imi cumpar ceva si dureaza mai mult din cauza randului, la intoarcere mai mult ca sigur ma asteapta o scena. Unde am stat atata? De ce l-am lasat sa astepte sau de ce nu am cumparat de la magazinul celalalt, unde nu era atat de aglomerat? Degeaba incerc sa-i explic faptul ca doar aici am gasit ce cautam, el trece la alt subiect. Ieri voia sa repare ceva in casa. Se concentra foarte tare si a sunat telefonul. A raspuns imbufnat ca e deranjat. Apoi a sunat la usa un vecin. Cand a sunat inca o data telefonul a aruncat cat colo lucrul pe care il repara si a raspuns rastit. Eu deja nu mai spun nimic, de teama sa nu-l provoc. Dar ii trece la fel de repede.”
O furtuna scurta
„Ira furor brevis” spuneau latinii. Adica furia este o nebunie temporara. si chiar daca ea figureaza intre cele sapte pacate capitale, furia nu este rea in sine. Ea ii serveste celui enervat pentru a se elibera de tensiuni. A o infrana sistematic poate cauza o stare de rau, inhibitii, timiditate sau poate provoca boli somatice (ulcer, de exemplu). Trebuie deci sa stii cum sa te enervezi… daca e necesar. Daca unii isi ies din pepeni mai des, asta se intampla pentru ca ei sunt sistematic frustrati, atacati si raniti de ceilalti. Colericul este susceptibil si atotputernic si nu vrea deloc de depinda de altcineva.
„De fapt, exista doua tipuri de furie: una este cea a celui care domina si este obisnuit sa i se supuna toti. Lui furia ii serveste ca mijloc de intimidare, pentru a nu se justifica. Al doilea tip este furia dominatului, de fapt o marturisire a unui esec”, spune psihoterapeutul Cristophe André, coautor al cartii „Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile”. Iata ce povesteste Iulia M., de 26 de ani: „La birou am o sefa foarte autoritara. Am tacut cand ea a decis sa muncim peste program, sa acopar munca nefacuta a altcuiva, sa ii aduc haina de la curatat. Dar cand mi-a spus sa vin intr-o sambata la serviciu sa primesc pe nu stiu cine am explodat ca nu mai suport sa fiu exploatata astfel!”
O trauma ascunsa
Furia exprima intotdeauna un adevar psihic, constient sau mai degraba ascuns in inconstient. Psihanaliza ne spune ca in om nu se afla numai impulsuri pozitive. Dimpotriva, ea arata partea intunecata a fiintei umane, ura pe care o poarta fiecare in sine: „avem la un moment dat impulsul de a-l distruge pe celalalt”, spune Marc Adrien, psihiatru si psihanalist francez. Prin exploziile sale, colericul exprima o trauma interioara de care nu este intotdeauna constient.
Trateaza cu rabdare
Furiosul se descarca de fricile sale adanci… transmitandu-le anturajului. „Cand venea tata de la serviciu, simteam un nod in stomac, povesteste Ana V., de 30 de ani. Daca gasea ceva nelalocul lui iar noi incercam sa-i explicam in vreun fel, tipa de ni se parea tuturor ca e nebun. Avea accese de furie oarba si ne temeam sa nu ne loveasca.” Furia are radacini adanci si in anumite cazuri ea se afla acolo de la origine. „Eu sunt furios de cand nu ma nascusem inca, spune Daniel C., de 38 de ani. Poate conditiile in care m-am nascut spun ceva despre mine. Am venit pe lume dupa un frate mai mare, mort prematur. Cand cresteam a trebuit sa fac de doua ori mai mult pentru a exista in ochii parintilor mei.” Este evident ca pentru Daniel trauma s-a instalat chiar in primele luni de viata. De fapt, furia ascunde o tristete profunda care vine din inconstient. Uneori solutia pentru cel enervat mereu este sa mearga la un terapeut care sa-l ajute sa isi constientizeze aceste rani profunde si sa se controleze.
