Ma simt tot timpul exclus

In mitologia greaca, cuvantul „excludere“ evoca suferinta. Eroi ca Dedal si Oedip, pedepsiti de catre zei, sunt condamnati la exil.

Aceste povesti ilustreaza una dintre angoasele fundamentale: „La fel ca frica de a nu fi iubit, cea de a fi izolat este parte integranta din noi, pentru ca ne nastem cu dorinta viscerala de a fi acceptati, de a placea“, explica Marie Dominique Linder, psihoterapeut.

Atunci cand ne simtim diferiti si cand avem sentimentul ca suntem respinsi, relationarea cu ceilalti devine infernala. Dar aceasta indispozitie le permite unora sa se autodepaseasca. Fac din hipersensibilitatea lor un atu.

O frica arhaica de abandon. „Frica de a fi indepartat se poate instala intr-o maniera exagerata dupa un eveniment traumatizant, cum este separarea nou-nascutului de adultul care se ocupa de el“, continua Marie-Dominique Linder.

„Copilul va creste cu senzatia ca displace si este respins“. Pentru Yamina Nouri, psihoterapeut, sentimentul respingerii isi are radacina in primii ani ai copilariei.

In esenta, atunci cand se instaleaza anumite „decalaje“ in imaginea de sine. De pilda, decalaje intre perceptia sa despre sine si rolul care ii este realmente atribuit.

Astfel, F., 38 de ani, nascut intr-o familie numeroasa, s-a simtit mult prea responsabil pentru fratii si surorile lui.

„Mi-ar fi placut uneori sa primesc atentia si in dulgenta acordata celor mai mici. Nu ma simteam mult mai puternic decat ei.“

Tot un decalaj este intre ceea ce i-a fost dat unui copil si ceea ce a primit el efectiv. Un bebelus poate fi obiectul unei ingrijiri fizice riguroase, dar fara o contributie afectiva reala.

Unele persoane cresc astfel cu impresia ca le-a lipsit dragostea si vor dezvolta un instinct de persecutie. In cazurile extreme, aceasta angoasa poate evolua spre paranoia.

„Ticalos dezagreabil“. „Nu ma vor pentru ca sunt diferit“, „nu ma simt in largul meu“, „sunt de prisos“. Unii isi ajusteaza in permanenta comportamentul pentru a se conforma presupuselor asteptari ale celorlalti.

Pentru Marie-Dominique Linder, asta se intampla din cauza senzatiei „sunt dezagreabil“, „sunt un tip nesuferit“, o indispozitie care se naste in mod particular in adolescenta.

Adolescentul face efortul sa-si elimine particularitatile, notele personale, pentru a nu fi exclus din grup. A creste presupune sa iesi din aceasta criza si sa te afirmi ca individ.

Repetati si provocati. Cand traim anticipand o ruptura – intrucat, copii fiind am fost traumatizati –, putem sa o provocam in mod inconstient.

Iata cum se creeaza cercul vicios: atunci cand ne anima o dorinta prea puternica de a placea, cand „cerem prea mult“, declansam in general o reactie nefavorabila. Si cu cat o persoana anticipeaza o respingere, cu atat ea creste sansele de a fi respinsa.

Sfat pentru anturaj

Ce sa faci in fata cuiva care marturiseste ca se simte respins? Atitudinea adecvata este sa stii sa il asculti si sa-l faci sa se simta valoros.

Sa ai grija sa ii ceri parerea si sa ii recunosti pertinenta, fara a aluneca in complezenta. Mare atentie!

A face prea mult produce efectul invers: impinge persoana catre dependenta si ii intareste simptomul. Fii binevoitor la cererile si angoasele celuilalt, stiind sa ramai ferm pe pozitie.

In realitate, persoana care se simte exclusa, se indoieste de adevaratele motive ale interesului care ii este aratat. Trebuie sa o asiguri ca are capacitatea de a se face iubita.

Si prin atitudinea ta, sa nu-i lasi posibilitatea de a emite dubii asupra intereselor, intentiilor si actiunilor tale.

Ce este de facut

Intelege mecanismul
Cum s-a instalat sentimentul? Ai suferit o separare dureroasa in copilarie? A fost vreun eveniment care ti-a schimbat perceptia despre propria persoana? Trebuie identificat mecanismul si demontat.

Dramatizeaza
Umorul este foarte util pentru a iesi din izolare. Numerosi artisti si scriitori se servesc de sensibilitatea lor exacerbata pentru a se exprima.

Daca nu avem toti talentul lui Woody Allen, totusi poti incerca sa vorbesti despre ce nu iti place si sa abandonezi acea imagine de care te-ai atasat.

Mergi catre ceilalti
Sa astepti ca ceilalti sa vina la tine, este inutil. A crea legaturi presupune un efort neincetat.

A te deschide catre ceilalti inseamna, de asemenea, sa asculti si sa verifici ce au vrut sa spuna atunci cand te-ai simtit aratat cu degetul. Asta evita neintelegerile.

A exista in absenta unei priviri aprobatoare
Sa inveti sa iti asumi ceea ce te deosebeste de ceilalti si sa nu mai incerci sa obtii din partea lor confirmarea a ceea ce esti inseamna sa cresti.

Cand sentimentul de a fi respins creeaza in tine un vid, incearca sa il acoperi, dezvoltand o (singura) aptitudine. Excluderea devine o provocare care te obliga sa te depasesti.