Mame, fete si femei
Mama Albei-ca-Zapada
Exista mame care ajung sa traiasca efectiv prin fiica/fiicele lor, prin realizarile, relatiile, alegerile acesteia, pentru ca ele nu si le-au putut trai si nu le-a fost permis acest lucru de catre propriii parinti, in propria lor copilarie.
Vor ajunge sa isi prelungeasca astfel propria lor copilarie, ajungand sa fie copilaroase si imature sau sufocante pentru orice mugure de fiintare, de autonomie, independenta sau dorinta de libertate de exprimare a propriilor fiice.
Aici as putea aminti si de anumite mame care pot deveni invidioase pe fiicele lor atunci cand acestea ies din pubertate si incep sa isi afirme manifest sexualitatea sau independenta spirituala, ca in cazul mamei vitrege a Albei-ca-Zapada.
Aceasta situatie poate aparea atunci cand anumite mame, cu o dezvoltare psihoafectiva blocata din cauza unor situatii din propria lor istorie personala, constientizeaza ca fetita lor, „puiul lor“, a devenit o domnisoara sau o femeie.
Desi greu de crezut si imaginat, ea poate deveni invidioasa pe aceasta, se poate simti „amenintata“ si posibil detronabila din pozitia ei de femeie puternica si in control fata de accesul la succesul social si/sau masculin.
Aceste persoane sunt de fapt foarte nesigure pe ele, au o stima scazuta, sunt nesigure pe sexualitatea lor si realizeaza ca au „jucat“ totul pe o singura carte, iar in prezent se simt vulnerabile si atacabile, chiar daca aceasta poate fi chiar propria fiica (oricine ar putea sa ii ia locul).
Pentru o astfel de mama este greu de dus competitia cu alte femei, iar pierderea pozitiei superioare provoaca o rana narcisica profunda, o subminare la adresa ei, la felul in care se simte si traieste, la statutul si pozitia sa.
Acest soc cu realitatea poate trezi cutremure interioare profunde si aceste mame fac apel la orice forme de aparare pentru a contracara acest soc, acest dus rece al realitatii.
Atitudini diferite fata de fete si fata de baieti
Exista si mame care isi doresc un baiat, dar au in realitate fata. Astfel, pentru ca nu au putut face pace cu acest lucru, pot continua, constient sau inconstient, sa aplice anumite metode educative, sa aiba anumite atitudini, sa se raporteze confuz si amestecat la propria fiica.
In acest sens, este posibil sa inabuse (aproape) complet accesul la feminitatea si sexualitatea fetitei si viitoarei femei, crescand-o intr-un registru de valori si principii mai degraba masculine si ignorandu-le pe cele feminine.
Mai pot exista si mame care transmit un fel de dublu limbaj, in care aparent, la suprafata, incurajeaza feminitatea si feminismul, dar de fapt mai exista in paralel si un alt fel de mesaj inconstient fata de barbati si lumea masculina, fata de care afiseaza o atitudine de teama, respingere, de devalorizare, ei fiind perceputi fie ca niste agresori, fie ca niste fiinte inferioare.
Mame posesive
Pot exista si mame care sa nu suporte „dependenta“ si, deci, nici pe cea a copilului sau, si sa incurajeze, direct sau indirect, obtinerea rapida a unei independente si autonomii care, evident, va fi una prematura, ca o maturizare fortata, inainte ca sinele si invelisul eului sa se fi dezvoltat suficient in copil.
Aici se pot regasi mame „reci“, „spartane“, „masculine“, care, la randul lor, au avut de infruntat aceasta problema si pe care nu au reusit sa si-o inteleaga si depaseasca.
Ele isi vor dori niste fiice-fiinte complet independente, care se pot bizui doar pe sine, fara prea mare incredere in oameni si in ce pot face impreuna cu altii, barbati sau femei, personal sau profesional, deopotriva.
Asadar, consecintele acestor atitudini se vor vedea mai ales in sfera relationala, indiferent de aria de existenta vizata. Sau mame care considera maternitatea o greseala, care nu isi asuma genul si refuza reproducerea; chiar si acest lucru se poate transmite, voit sau nu, fetelor lor, cu evidente consecinte asupra subiectului si/sau asupra formarii relationale, cu dificultati de identitate s.a.m.d.
Mai pot fi si mame care, interzicandu-si lor insele deschiderea si curiozitatea fata de tot ce le inconjoara, vor continua sa faca acelasi lucru si fata de copilul/copiii sai, interzicandu-le, direct sau indirect, creativitatea, curiozitatea, libera exprimare, proiectand asupra lor scenarii „periculoase“, limitative, care ii face sa devina tematori si dependenti.
Nu in ultimul rand si, mai mult ca sigur, neepuizand posibilitatile concrete, mai sunt si acele femei-mame care nu au, ele insele, incredere in sine, se devalorizeaza, sunt dependente, poate ascunse sub sintagma „gandire sau atitudine traditionala“ si care, din acest motiv, vor lasa barbatii (tatii copiilor lor) sa le conduca viata si vor face un fel de front comun cu acestia in fata copiilor.
Neavand o opinie sau un cuvant-personal de spus, vor transmite un model similar fetelor lor, pe care il vor valoriza si il vor perpetua si fata de acestea.
Sfaturi pentru femeile de azi
Societatea moderna, desi ne-a adus nenumarate avantaje, solutii medicale, tehnice, casnice sau profesionale, castiguri sociale ce tin de statut si rol social, a adus si nenumarate responsabilitati si presiuni interne si externe, carora cu greu le facem fata, aflate fiind mereu si sub presiunea timpului si a variatelor axe de care trebuie sa tinem cont.
Femeile din ziua de azi sunt mai puternice, au castigat nenumarate drepturi si au castigat incredere si respect, au un cuvant de spus si se fac auzite.
Cred ca cel mai greu lucru de facut in ziua de azi pentru o femeie este sa reuseasca sa nu se uite pe sine ca femeie, ca persoana, si sa imbine acest element cu restul vietii ei, viata de cuplu, de familie, viata sociala si profesionala.
Femeia de azi isi propune foarte multe lucruri si risca sa nu faca bine niciunul daca vrea performanta pe toate planurile. Nu cred ca exista retete general valabile, dar cred ca fiecare trebuie sa isi descopere modul propriu de a face fata acestor incercari si provocari.
Sa nu uite de familia ei din care a provenit, pentru a putea asigura o anumita continuitate, o inscriere a sa si a copilului ei intr-un univers asigurator si coerent.
Sa isi ingrijeasca si sa-si cultive mereu sufletul si spiritul, sa fie mereu deschisa la lucruri noi, dar sa si pastreze traditii si obiceiuri, sa aiba putere de sacrificiu daca viata o cere, dar sa nu renunte la ea si la visele ei niciodata!
Stigmatul femeii nemaritate
Societatea moderna a dat, pe de-o parte, femeilor ocazia sa isi poata decide singure soarta reproductiva, inventand metodele contraceptive, si pe de alta parte, sa isi poata castiga singure traiul.
Aceste doua aspecte sunt fundamentale si au determinat miscari „seismice“ extraordinare in randul populatiei de sex feminin. Nu a mai fost nevoie ca familia sa fie absolut necesara, nici din motive reproductive, nici economice.
Au aparut formule si aranjamente contractuale noi si deosebite de ceea ar fi putut gandi odata cineva. A fi maritata echivaleaza inca (!) cu a avea un anumit statut, cu a fi respectata, a avea o voce mai puternica si a fi luata in seama in anumite contexte si situatii sociale.
Exista societati mai traditionale, cum este si cazul Romaniei, in care aceasta perceptie este inca una „invechita“, cu conotatii negative.
Obligatia maternitatii
Ideea de a nu avea copii s-a mai „relaxat“, dar inca si aici exista nenumarate rezistente si perceptii negative. Optiunea personala, ca alegere, este inca blamata si privita cu suspiciune, dar are parca, cred eu, o mai mare libertate de expresie
(as aminti aici de „celebra“ afirmatie din timpul campaniei electorale a d-nei Gabriela Vranceanu Firea la adresa formei familiale a actualului presedinte al Romaniei, domnul Klaus Johannis, si care, evident, a fost taxata ca atare).
A fi maritata si a avea copii par atuuri de necontestat ale anumitor femei, care le considera, ele insele, valori extraordinare.
Sunt multe femei care se marita si fac copii in ciuda dorintei lor, adoptand aceste lucruri din motive externe, si sunt profund nefericite toata viata lor, facand un calvar atat viata lor, cat si pe a celor din jur.
Dar exista si extrema cealalta pentru un numar considerabil de femei, mai ales din mediul urban, care si-au schimbat complet scala motivatiilor si a valorilor, si pentru care a fi maritata si a avea copii este ceva desuet.
Cred ca nici unele si nici altele nu au dreptate, si cred ca este important ca fiecare sa isi faca optiunea in mod personal, sa fie multumita si implinita cu decizia luata si sa isi urmeze propriul instinct, propriile motivatii, nevoi si aspiratii, acordand o cat mai mica adeziune contagioasa, ignoranta sau aroganta in numele unei valori in sine.
