Now Reading
Mi-e frica de avion

Mi-e frica de avion

Revista Psychologies

anxietate, fobie, avion

Pentru cea mai mare parte a oamenilor, avionul este promisiunea unei vacante, insa unii il vad ca pe o masina infernala care duce spre o moarte sigura. Cum sa fa­cem sa zburam fara teama?

Este vara, anotimpul vacantelor, iar cum agentiile de turism se lupta In oferte pe care criza financiara le-a facut mai accesibile… avionul intra din nou in atentia tuturor. Pentru colega noas­tra, Claudia, de la revista Viva!, a zbura era un adevarat cosmar: „Imi era teama de turbu­lente. Ma gandeam mereu ca sus s-ar pu­tea fi niste miscari colosale de ma­se de aer care sa rastoarne a­vi­o­nul sau sa-i smulga aripile. De fapt, totul incepea de cum ma urcam in avion: la decolare, mi-era frica sa nu explodeze motoarele, la viteza de croaziera, mi-era frica de turbu­lente, defectiuni ale avionului sau de o eroare de pilotaj. Iar la aterizare, culmea, nu-mi era frica de ni­mic.

Cred ca eram prea aproape de sol ca sa mai patesc ceva. Inainte de fie­care zbor, ma consumam foar­te mult. Cautam solutii ca sa e­vit ca­la­toria, nu dormeam noptile, imi transpirau palmele la gandul zborului si aveam senzatia ca ma sufoc. Dupa cautari neincetate pe Internet, dupa ce am intrat pe mai multe site-uri care pro­miteau ajutor, am descoperit unul. Toate celelalte aveau antidotul (CD-uri, carti etc.) de vanzare. Pe www.fearofflighthelp.com totul e gratuit. Sunt explicatiile amuzante ale unui pi­lot experimentat, in­so­ti­te de sfaturile unor te­ra­pe­uti. Ina­inte sa ma urc in avion, mi-am printat pa­ginile si tot drumul am ci­tit. Nu numai ca temerile mele au fost diminuate considerabil, dar pot spune chiar ca mi-a placut sa zbor!“.

Claudia nu este singura per­soana pentru care avion si pra­busire erau sinonime. Chiar daca, statistic vorbind, avionul este cel mai sigur mij­loc de transport. Desi rare, accidentele sunt spec­tacu­loase, intens mediatizate si mar­cheaza me­­moria colectiva, trezind o teama instinctiva.

De la anxietate…

„Frica de avion, ca orice fobie, re­prezinta deplasarea fricii re­sim­tite de copil catre un obiect. Adica, o frica simtita la un moment dat de copil are nevoie de un nume, de un obiect extern mai putin tra­u­ma­tizant sau de o sem­ni­fi­ca­tie si, astfel, se indreapta catre altceva. Asadar, obiectul extern, fie el a­vi­on, insecta sau sange, devine o­bi­ec­tul catre care se in­dreapta pa­ni­ca si capata un sens mai accep­tabil, mai suportabil. A­le­ge­rea obiectului fricii poate avea in sine o semnificatie.

In acest caz, frica de a­vi­on poate fi re­pre­zen­tarea an­goasei individului de a pierde controlul, angoasa de schim­bare, de nou, de evo­lutie. In aceasta lume, in care valorile soci­a­le di­ri­jeaza existenta, in­draz­neala de a iesi din tipar reprezinta o angoasa importanta prin pier­de­rea legatu­ri­lor stabile. E ca si cum ne-am pier­de pe noi. Aici apare intr-un mod evident influe­n­ta educatiei, a me­sa­jului transmis de familie care, de regula, e acela de a te «aseza». Mesajele de statornicie cre­eaza angoasa la schimbare, la pierderea controlului, ca si cum orice astfel de «nele­giuire» va con­duce in mod iminent la pier­derea eului sau a legaturii afective maternale sau paternale. Sau, cu alte cuvinte, la moar­te. De altfel, acest simptom – frica de moarte iminenta – este ceea ce simt pacientii cu frica de avion“, explica dr. Gabriel Cicu, psihiatru si psihoterapeut psihanalist.

… la fobie

Un zbor cu avionul inseamna ca ne incredintam unei masini stra­nii si unui necunoscut care o pi­lo­­teaza. Suntem in neputinta to­­tala. Din momentul in care usa se inchide, nu mai exista cale de in­toar­cere. Imaginarul se declan­seaza din cauza acestui fapt i­reversibil. Angoasa ia amploare pentru a ajunge apoi la a­po­geu, la fobie, si aceasta poate lua mai multe forme: fobie speci­fi­ca (focalizata pe avi­on), claustrofobie (frica de spatii inguste) sau agorafobie (frica de spatii deschise si de mul­time). Spre deosebire de anxietate, in acest caz ratiunea nu tine. Emotia a­tin­ge punctul maxim, nu mai este loc pentru gan­dire. Nu ne gasim cuvintele pentru a im­blan­zi frica si obiectul sau. Astfel, regresam la un stadiu infantil.

 

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top