Care este sensul vietii

In exclusivitate pentru Psychologies Romania, interviu cu Christophe Andre, o vedeta a psihologiei pozitive si raspunsurilor legate de sensul vietii.

Psychologies: Ce sens are viata, domnule Andre? Cum sa il gasim si sa-l regasim atunci cand l-am pierdut?

Christope Andre: Sensul vietii e sa traiesti, pur si simplu! Serios, cred ca viata este un mister care ne scapa in cea mai mare parte.

Mai bine sa nu cauti prea departe ceea ce poate da sens vietii tale. Mai degraba merita sa dai sens actiunilor pe care le intreprinzi.

Adica, ce valori sa cultivam, ce sa transmitem celor din jur? Bunatate, curaj, altruism! Si apoi sa nu uitam sa traim! Cum putem mai bine sa savuram fiecare moment, fiecare zi!

Sa ne bucuram, sa ne minunam ca suntem in viata! Toate acestea sunt destul pentru a da sens prezentei noastre pe acest pamant.

Ce este de facut atunci cand nimic nu pare sa aiba sens? Nici familia, nici dragostea, nici munca?

C. A.: Este normal ca dubiile si nelinistile sau disperarea sa revina din cand in cand in vietile noastre. Adversitatea face parte din existenta noastra.

Si ea face sa dispara aspiratiile noastre de a fi mereu si mereu niste fericiti. Nu putem avea exclusiv episoade fericite. Vin in vietile noastre, in functie de circumstante si de efort.

Ce sa facem atunci cand ne pierdem speranta? Sa ne amintim ca nimic nu dureaza la nesfarsit, nici nefericirea si nici fericirea.

Ceea ce are importanta cu adevarat in viata se sustrage atentiei, deci trebuie sa ne agatam de toate acele momente mici, de lucruri mici, de mici fericiri.

Un cer frumos, de un zambet, o plimbare in padure, un prieten care ne strange in brate sau de cateva cuvinte binevoitoare.

Daca marile surse de fericire ne ocolesc, sa ne multumim cu cele mici, sa ne tinem de ele asteptand zilele frumoase.

Putem sa ne stapanim emotiile cand viata este stresanta? Cum? Si cum sa invatam acest gen de intelepciune, cand toata viata invatam de toate, mai putin asa ceva?

C. A.: Nu trebuie sa asteptam ca viata sa devina stresanta pentru a ne interesa de fericire, ar trebui sa ne interesam de aceasta atunci cand viata este linistita, calma, obisnuita.

Pentru a sti sa navigheze pe furtuna, marinarul trebuie sa invete sa manevreze vaporul pe marea calma. Acesta este scopul psihologiei pozitive: – ii invatam pe cei care vin sa o studieze, cum e cu fericirea in mici doze, pentru a fi pregatiti atunci cand vin adversitatile.

Cu toate aceste carti despre fericire si felul cum putem sa o regasim, nu e paradoxal ca lumea nu e mai fericita? Cum va explicati? Avem tot mai multi deprimati, tot mai multi sub tratament. Ce lipseste?

C. A.: Cred ca ne punem problema fericirii mai des ca inainte pentru ca lumea noastra merge mai bine decat altadata, cel putin in Europa. Nu mai avem razboaie (doar in cateva zone), domina democratia, nu mai avem foamete, nu mai avem epidemii.

Atunci cand aveam razboaie si foamete, nu se punea problema fe­ricirii, ci se punea aceea a supravietuirii. Dar vedem ca nu ajunge doar sa supra­vie­tu­iesti.

Conditiile materiale favorabi­le (accesul la educatie, la sanatate, la de­mo­cratie) nu ajung doar ele, fiecare trebuie sa isi construiasca propria fericire. Iar lu­mea in care traim, ne induce in eroare.

Ni se spune ca, pentru a fi fericiti, trebuie sa consumam, sa aratam tot mai mult si mai bine, sa ne ocupam de noi insine si de cei de aproape. Dar asta nu aduce mai aproa­pe de fericire, ci de insatisfactie.

Nu mai este nefericirea cea care domneste azi, ci frustrarea si insatisfactia. Iar asta e o alta problema.

Ati editat o carte ce se numeste Arta fericirii. Oare fericirea aceas­ta este o arta? Trebuie exer­sa­ta si practicata fara intrerupere? Nu e obositor?

C. A.: Cultivarea fericirii pare o arta pentru ca aduna eforturile, dar si relaxarea care ne trebuie.

Sa faci eforturi pentru a savura pozitivul si pentru a nu rumina negativul (in mod spontan, noi facem exact invers), dar si sa ne relaxam, sa nu ne dorim sa fim mereu si mereu fericiti, ci sa traim fiecare moment cu mare curiozitate si simplitate.

Si, ca in arta, sa facem regulat exercitii. Asa cum muzicianul face game, asa cum pictorul picteaza crochiuri, asa si noi trebuie sa ne exersam fericirea.

Asta prespune efort, dar efort presupun toate lucrurile importante. Asa si in sport: daca vreau sa dezvolt capacitatile mele fizice, nu pot doar sa vreau asta, trebuie sa ma si antrenez, sa alerg regulat.

Daca ma decid sa fiu fericit, voi exersa zilnic savurarea momentelor bune. Nu e deloc obositor, e chiar interesant.

Christophe Andre este psihiatru francez cu experienta in tratarea anxietatii si depresiei, cu precadere prin folosirea tehnicii mindfulness si a psihologiei pozitive.

A consemnat Iuliana Alexa

Foto: shutterstock.com