Nevoia de vedete

Dar, adauga Alfred Dumitrescu, doar „in masura in care ele ne ofera un fel de «concentrat viu» al valorilor unei culturi la un moment dat. Si sunt un ideal sau un contra-ideal in masura in care ne si­tuam in acord sau in dezacord cu aceste valori. Din fericire, intr-o societate deschisa pluralitatii de valori exista si o pluralitate a vedetelor care le intruchipeaza, astfel in­cat putem alege «modelul» care credem ca ni se potriveste.”

O relatie artificiala…

Starurile ne permit de asemenea sa ne defulam. Ele traiesc aceleasi experiente ca si noi, dar in sfere in care noi avem putine sanse sa ajungem. In ceea ce ne priveste, putem sa traim de la distanta si fara vreun risc dorinte pe care n-am putea sa le manifestam in viata reala. „Ve­deta trebuie sa «reu­seasca»“, puncteaza Alfred Dumitrescu „pentru ca in acest fel ne mentine speranta ca si noi vom reusi candva – orice ar insemna aceasta reusita: recunoastere, iubire, bani; dar vedeta trebuie sa mai si «rateze», pentru ca noi sa suportam mai usor propriile ratari.

Cu alte cuvinte, ea trebuie sa fie mai presus decat noi pentru a-si merita admiratia dar, macar din cand in cand, trebuie sa si coboare suficient de mult pentru a ne permite si noua, oamenilor obisnuiti, sa ne autoadmiram sau, cel putin, sa nu ne detestam prea mult. Re­latia publicului cu vedetele este una de iubire-ura, si asta face ca «nevoia de vedete» sa nu dispara niciodata.” Noi nu ne aflam cu vedetele in aceleasi raporturi afective pe care le avem cu apropiatii nostri; ele sunt doar niste tinte asupra ca­rora ne descarcam fara a avea vreun sentiment de culpabilitate, de agresivitate sau de gelozie. Pe scurt de acele instincte mai pu­tin nobile, pe care nu vrem sa le recunoas­tem intotdeauna.

A vorbi des­pre ve­dete este un alt mod de a vor­bi des­pre noi, de a ne menaja pudoarea, divulgand prin inter­me­diul u­nor personaje cunoscute de a­proa­pe toti aspecte incomode ale pro­priei vieti. Factor de socializare, „vedetomania“ ne ajuta sa abolim ba­ri­era care ne separa de altii, sa spar­gem gheata cu cei care nu ne cu­nosc. Starurile par sa ne confere o cunoastere spe­ci­ala si chiar o a­nu­­­mita putere: „Vreau sa stiu ce ac­­­trita a urcat in topuri, cu cine e a­cum, cine cu cine se culca“, spu­ne Alexandra I., 23 de ani. „Sunt nelinistita cand nu am informatii pe care altii s-ar pu­tea sa le aiba. Este mica mea sla­biciune sa fac par­te din clubul celor care stiu si ca­re pot sa comenteze: «Da, intr-adevar, Uma Thur­man a avut o aventura cu un miliardar…»”

Un fruct interzis

Un „obicei prost” care are savoarea fructului oprit. Stim bine ca avem de lucru, ca ne pierdem timpul cu fleacuri, dar… ne mai acordam cinci minute ca sa rasfoim articolele despre celebritati. Multi dintre cei care pretind ca isi asuma deschis aceste lecturi sunt tentati sa ascunda revistele mondene sub zia­re mai serioase. Atractia fata de vedete este pana la urma o placere oa­recum vinovata, care se manifesta cel mai bine in intimitate sau in compania unui cerc de „alesi”… Am trece-o cel mult la rubrica hobby a CV-urilor noastre!

Modele pozitive pentru adoles­centi?

Ce adolescent nu si-a decorat camera cu posterul starului sau preferat? Vedetele au un rol cheie in evolutia adolescentilor. Aceia din­tre ei care se intereseaza de viata celebritatilor isi fac mai multi prieteni si reusesc mai usor sa se deta­se­ze de parinti. Starurile incarneaza statutul de eroi pe care parintii l-au avut in copilarie, celebritatile de la TV reprezinta noile modele. Con­sta­tarea este si mai po­trivita pentru co­piii care cresc in­tr-un mediu familial prost structurat sau acolo un­de somajul este ridicat.

Dar „ve­de­tele pot functiona ca modele pentru orice copil sau a­dolescent, indiferent de familiile lor de provenienta. Desigur, apelul la modele exterioare familiei poate fi mai intens investit emotional in ca­zul copiilor care, din diverse motive, nu gasesc nimic de admirat la cei din imediata lor apropiere. Nu trebuie sa uitam insa ca traim intr-o lume din ce in ce mai mare, in ca­re copiii sunt in permanent con­tact cu «satul global» si numeroasele sale VIP-uri, astfel incat «per­for­mantele» celor a­pro­piati palesc cu usurinta in com­paratie cu stra­lu­cirea mediatica a vedetelor.

In plus, este chiar sa­na­tos ca un ado­les­cent sa depa­seasca cercul modelelor familiale si sa fo­lo­­seasca pentru a-si construi pro­pri­a identitate si mo­dele care nu sunt neaparat «ca ma­ma si ca ta­ta»“, mai comenteaza Alfred Du­mi­trescu. Problema este ca vedete­le, mai ales cele de tele­viziune, au o no­torietate efemera. Adolescentii nu au timpul necesar pentru a se de­fini printr-o raportare critica la eroii lor. {i aceasta fas­cinatie poate fi riscanta.

Pasionati de starurile de televiziune, adica de nis­te anonimi deveniti celebri doar prin magia micului ecran, uneori fara mari merite, adolescentii tind sa imite pe oricine are acces la glorie. Unii dintre ei viseaza cu ochii deschisi la ziua cand le va veni randul sa intre pe poarta magica a unui paradis terestru. Sunt capabili sa se confor­me­ze oricaror canoane efemere. Din dorinta de a fi vazuti ris­ca sa ui­te cine sunt ei cu a­de­va­rat.

Segolene Barbe
Adapteare: Adriana Mocca.