Nimeni nu ma iubeste
Un coleg care nu-i ureaza „Buna ziua!“, un prieten care uita de ziua lui/ei de nastere… Tot atatea situatii carora le va da aceeasi explicatie: „Nimeni nu ma iubeste!“ „Si este adevarat!“, comenteaza Samuel Lepastier, psihanalist si psihiatru. „Aceasta constatare corespunde realitatii unei vieti de adult.“ Exista, intr-adevar, o distanta imensa intre aspiratia fiecaruia de a fi iubit si ceea ce primim ca iubire. „Deoarece aceasta dragoste pe care o dorim este cea la care numai copilul poate aspira: iubirea perfecta si totala a mamei sale.“ Or, la varsta adulta, chiar si cea mai mare pasiune amoroasa este o relatie in care fiecare ofera si primeste, in timp ce dragostea materna este un simplu dar.
Carenta afectiva…
Fiecare trebuie sa poata trai cu aceasta frustrare care influenteaza relatiile mature. Dar de ce unii sunt incapabili sa faca acest lucru? Maud Lehanne, psihoterapeut povesteste ca fraza „nimeni nu ma iubeste!“ uneori este un laitmotiv. Dupa ea, aceasta frustrare apare mereu la „persoane care au dus lipsa de iubire cand erau copii sau, cel putin, au sentimentul ca nu au fost suficient de mult iubite. Daca aproape toti parintii isi iubesc copiii, multi nu stiu sa le arate aceasta iubire sau sa le-o spuna“.
… prea multa iubire?
„Si un exces de iubire fata de copil provoaca aceleasi efecte“, continua Maud Lehanne. „Fiind adult, el le va cere celorlalti ceea ce a primit insutit, imaginandu-si ca toata lumea este obligata sa ofere la fel.“ Speriat de o asemenea pretentie de iubire si fortat sa constate ca niciun efort nu este suficient, persoana care ofera, sfarseste, cel mai adesea, prin a se indeparta. Bineinteles, reactia alimenteaza proasta dispozitie a eternului nemultumit. Iata, inca o data, dovada ca „nimeni nu-l iubeste“!
O slabiciune narcisica
Aceste persoane sunt incapabile sa se analizeze: ceilalti sunt cei care gresesc, care nu fac niciun efort sa se intereseze de ele, care nu stiu sa le iubeasca la justa lor valoare. Samuel Lepastier explica: „Ei judeca dupa un sistem de ganduri care consta in a interpreta totul prin raportare la propriul eu.“ Modul de functionare egocentrica ascunde intotdeauna o profunda slabiciune narcisica si o hipersensibilitate.
Sa fii iubit inseamna, in orice circumstanta, „sa fii cel mai iubit“. |n acest caz, cum scria psihanalistul Elie Humbert, „nu este adevarat ca noi cautam sa fim iubiti. Cautam sa fim preferati“. Dupa cum precizeaza Samuel Lepastier, „este intotdeauna mai usor sa-ti spui: «Ceilalti nu sunt iubitori», decat sa recunosti ca nu poti sa fii mereu demn de a fi iubit“. Dar nici sa te placa toata lumea nu se poate.
Ce este de facut
Intrucat acest sentiment de a nu fi iubit isi are originile in copilarie, este bine sa te intorci la acea perioada. Singur/a sau cu ajutorul unui terapeut. „M-am simtit eu sprijinit/a? Mi-au aratat ei ca ma iubesc?“ Aceste reflectari nu trebuie sa serveasca la reglarea de conturi cu parintii, ci la a constientiza ca problema se raporteaza la propria istorie.
Sa-ti amintesti de cei care te iubesc
Afirmatia „nimeni nu ma iubeste“ este intotdeauna rezultatul unei exagerari. Pentru a o contracara, noteaza numele a cinci apropiati si scrie ultimul gest de atentie din partea fiecaruia: apel telefonic, invitatie, compliment…
Fii constient de ceea ce oferi
„Ce-am facut eu ca sa le merit atentia?“ Noteaza ultimele dovezi de iubire acordate acestor persoane. Este o modalitate eficace de a deveni constient de faptul ca iubirea este un schimb. Si de a descoperi ca placerea de a oferi este la fel de satisfacatoare ca aceea de a primi.
Ce sa faci cu deficitul tau
Iubirea perfecta este o fantasma. Trebuie, deci, sa inveti sa faci ceva cu aceasta lipsa. Cum? Printr-un proces pe care psihanalistii il numesc „purificare“: sa ne utilizam golul (iubirea parentala) ca pe o forta care ne va implini altfel – creatie artistica, cercetare stiintifica, actiune caritabila.
Editare de Catalina Cristescu
Ilustratie de Andrei Gamart
