Noi, oamenii, nu putem sa nu comunicam!
Probabil stii deja despre comunicare ca se imparte in: 55% limbajul corpului, contactul vizual, 38% limbajul paraverbal (tonul, volumul, viteza, cat de groasa sau subtire este vocea), 7% cuvintele in sine. Dar oare ce inseamna in mod specific ca nu putem sa nu comunicam?
Aruncand o privire la procentele de mai sus, limbajul corpului joaca un rol foarte important. Asta inseamna ca atata timp cat ne putem vedea unii pe ceilalti, indiferent de circumstante, trimitem si primim mesaje in continuu.
Chiar daca o persoana ar sta nemiscata pe un scaun fara sa spuna nimic, aceasta tot ar emite mesaje: pozitia picioarelor, a mainilor, pozitia coloanei vertebrale, a capului, ritmul respiratiei, dilatarea pupilelor, expresia fetei. Iata cat de multe indicii poti culege dintr-o circumstanta aparent banala.
Cheia in toate acestea o reprezinta cunostiintele. Atunci cand este vorba de comunicare, “Knowledge is Power”. Desigur, impreuna cu practica de observatie aferenta. Sa vezi cum se imbina toate indiciile si cum comunicarea este inevitabila.
Sa luam niste cazuri concrete. Te las pe tine sa te gandesti ce inseamna toate aceste lucruri. Ba chiar te invit sa comentezi mai jos si sa spui ce crezi despre acesti oameni: unde lucreaza, ce pasiuni au, cum se descurca emotional, social.
Cazul I.
Esti afara intr-un parc si vezi un barbat imbracat cu pantaloni de stofa gri, pantofi negri cam prafuiti, camasa alba cu cravata grena, ochelari de vedere, aproape chel, 1,70 si 90kg, avand in mana o servieta pe care o loveste usor de picior atunci cand merge.
Paseste usor si rar aruncand picioarele in fata, priveste in jos miscandu-si ochii fie in stanga fie in dreapta jos, misca din buze ca si cum ar spune ceva, umerii sunt cazuti, spatele si capul usor aplecate in fata.
In timp ce merge mai da din cap stanga dreapta usor si isi schimba expresiile fetei din incruntat, apoi uimire, apoi un zambet, apoi iar incruntat, ca intr-o conversatie. La un moment dat ofteaza.
Vazand aceste lucruri, poti spune ca stii ceva despre acest om? Ti-a comunicat ceva despre el in acel moment?
Cazul II.
Esti tot intr-un parc si observi o femeie intr-un costum elegant, fusta conica neagra, o camasa de matase bej, sacou negru, pantofi negri cu toc mediu, 1,68 si 55kg, parul drept, brunet cu o tunsoare de tip bob, machiaj discret si are in mana o mapa cu acte. Are accesorii vintage, cercei si bratara.
Merge cu un pas alert si totusi elegant, spatele drept, privirea inainte uitandu-se intr-un punct fix, fara vreo expresie faciala.
Cazul III.
In timp ce trece pe langa tine femeia de la cazul doi, tu stai pe banca si ai langa tine un barbat cam pe la 42 de ani, nebarbierit, cu un fes negru pe cap, geaca verde cam murdara, incaltaminte maro cu urme de noroi uscat, pantaloni de stofa negri prafuiti si prea mari pentru el. Sta aplecat in fata cu coatele pe genunchi si cu palmele impreuna uitandu-se cum trece doamna de la cazul II.
Te uiti la el si-l vezi cum se uita la ea, cu gura un pic intredeschisa si ochii lui parcurg corpul ei de sus pana jos de mai multe ori. Desi ea a trecut, el continua sa se uite dupa ea.
In cele trei cazuri de mai sus, nu cunosteai pe niciunul dintre ei, nu stiai nimic despre ei si nici nu ati schimbat vreo vorba sau nici macar vreo privire. Totusi, inevitabil, comunicarea a avut loc.
Reamintesc un lucru cheie in toate acestea: trebuie sa stii dupa ce sa te uiti si vei vedea ca schimbul de informatii chiar are loc in permanenta.
Asa ca acorda-ti atentia necesara astfel incat sa-ti dai seama ce mesaje transmiti in jurul tau. Aminteste-ti ca informatia curge in ambele sensuri.
Asadar asteptam in sectiunea de comentarii parerea ta despre fiecare dintre cele trei cazuri de mai sus.
Autor: Vlad Negrila – Master Practitioner NLP
