Noi, romanii, avem nevoie de self-esteem

Suferim noi, romanii, de o nevroza nationala?

Vasile Dem Zamfirescu: Incep prin a relativiza nevroza ca forma de psihopatologie. Chiar daca exista si forme grave de nevroza, in foarte multe cazuri suferinta psihica pe care o presupune este suportabila, poate fi „dusa pe picioare“, si se atenueaza sau dispare prin psihoterapie, fara medicamente.

De altfel, in legatura cu tratarea nevrozelor a si aparut psihanaliza, prima forma de psihoterapie. Mai mult, din punct de vedere social, nevroza poate fi profitabila, productiva. Nevroza etnica este un „teritoriu“ putin frecventat in Romania si mult mai dificil de diagnosticat si tratat decat nevroza individuala.

In Occident, de aceasta zona se ocupa etnopsihanaliza, reprezentata de personalitati importante, cum ar fi Geza Roheim sau Georges Devereux.

Ideea principala la ei este ca inconstientul este rezultatul modelarii culturale a tendintelor naturale ale omului, cu alte cuvinte, ca prin intermediul educatiei familiale, pot fi reprimate anumite tendinte naturale, „pulsiuni“ in limbajul psihanalizei, neacceptate cultural, ceea ce provoaca tensiuni si conflicte inconstiente, premisa anumitor tipuri de nevroza sau tipuri de personalitate.

Viziunea traditionala despre nevroza etnica a romanilor este ca, prin apartenenta la populatiile latine, deci in virtutea unei particularitati biologice, ar fi predispusi la isterie. Din materialele pe care le-am avut la dispozitie, dedicate istoriei romanilor, din experienta de psihanalist, precum si din aceea de „pacient“, am ajuns la o alta ipoteza: specifice pentru romani sunt conflictele inconstiente legate de stima de sine.

Asta nu inseamna ca nu exista si conflicte inconstiente comune tuturor popoarelor europene, respectiv nevroza de tip isteric sau obsesional, precum si alte tulburari.

Manifesta si altii din zona noastra europeana asa ceva?

V.D.Z.: Presupun ca nu, in esenta, in masura in care bulgarii, sarbii, macedonenii, poate si grecii au trait, in mare, in aceleasi conditii istorice. Nu am facut studii in aceasta directie si nu ma pot hazarda si cu alte supozitii.

Cum s-a nascut aceasta nevroza?

V.D.Z.: Pe baza experientei de psihanalist, pot raspunde la aceasta intrebare mai intai la nivelul individului. Deficitul narcisic in diferite momente ale vietii, dar mai ales la inceputul ei, produce stima de sine scazuta, care, la randul ei, poate duce la conflicte inconstiente, care, se stie, alimenteaza nevrozele. Ipoteza mea, si tin sa subliniez faptul ca este vorba doar de o ipoteza, extrapoleaza de la nivelul individual la cel colectiv.

Daca o populatie traieste la nivelul istoriei sale in conditii de majora frustrare narcisica – si asta s-a intamplat cu romanii –, cu alte cuvinte, daca geografia si istoria nu au aratat iubire unui popor, atunci fenomenele de stima de sine scazuta devin colective si se transmit din generatie in generatie.

Principalele manifestari sunt depresia, vulnerabilitatea narcisica, tensiunea interna difuza, resentimentul. Precizez, pe baza comentariilor de pana acum la cartea mea, ca nu numai romanii, ci si alte popoare, unele dintre ele mari, au avut o nastere traumatica si au parcurs momente in care stima de sine scazuta si ura de sine au avut cote inalte.

Ma gandesc la evrei, la germani, la englezi sau chiar francezi. Mie mi se pare insa ca in acest moment problemele narcisice ale romanilor sunt virulente, si asta ma intereseaza pe mine in primul rand.