Nu suport sa fiu atinsa
M., 29 de ani, danseaza, are viata sociala, iubeste si pare ca se simte bine in pielea ei.
Totusi, nu suporta sa-i fie pusa mana pe umeri, sa fie luata amical in brate sau sa-i fie atins parul.
„Pentru mine, contactul fizic este mai rau decat sa fiu vazuta dezbracata. Ma simt dezvaluita, ma sufoc si am impresia ca este inceputul sfarsitului.“
Pentru dermatologul si psihanalistul Silvia Consoli, corpul are memorie si pastreaza amprente invizibile:
„Purtam urmele zonelor corporale mai mult sau mai putin stimulate de contactele tactile cu parintii.
Am observat ca la acele persoane care au o angoasa tactila, deseori exista o istorie corporala ceva mai complicata in relatia cu mama“.
Astfel, a evita contactul fizic este o maniera de a nu deschide lacatul cutiei cu amintiri dureroase.
Un trecut zavorat
„Carnea are glas“, scria romanciera Alice Ferney. Si, inconstient, fiecare stie despre corpul sau ca este martorul istoriei persopornind de la ceea ce s-a intamplat corpului lui, datorita amintirilor pe care le are si lucrurilor care i-au fost povestite“, explica psihanalistul Pascal Henri Keller:
„Erai atat de inocent la varsta aceea“, „Ai mainile tatalui tau“, „Cicatricea asta e rezultatul imprudentei“.
Refuzul de a fi atins vine de la refuzul de a dezveli trecutul.
„In cazurile extreme“, explica Sylvie Consoli, „bolile de piele pot fi momeli, care mentin atentia «in afara».“
Frica de a te exterioriza
Dintre toate cele cinci simturi, atingerea este singura reciproca. Atunci cand atingi, la randul tau, esti atins.
„In momentul in care cineva pune mana pe mine, am impresia ca voi fi obiectul sau. Si devin agresiva“, spune C., 33 de ani.
Ea nu accepta sa fie invadata sau coplesita de emotiile nimanui, ca si cum limitele sale corporale n-ar fi de incredere.
In consecinta, isi investeste corpul ca mijloc de protectie – nu suprafata de contact si schimb.
A fi atins de…
„Nu trebuie sa uitam ca, asa cum spunea Freud, intregul corp poate functiona ca o mare zona erogena“, completeaza Pascal-Henri Keller.
Asadar, tot ce il priveste este legat de identitatea psihosexuala. Daca privim mai de aproape, aceasta „ferire“ – in aparenta generalizata – se raporteaza de fapt numai la o anumita persoana.
Si, firesc, apare intrebarea: „Cine este acel cineva cu care nu suporti sa incerci o placere care ar putea evoca placerea sexuala ?“.
Ipotezele posibile sunt foarte multe si doar o munca terapeutica ar putea sa decripteze aceste semnale corporale.
