Nu te mai teme de viitor
FRICA NUMARUL 1: ACEEA CA NU CUMVA COPIII NOSTRI SA FIE NEFERICITI
„Societatea actuala insista enorm asupra importantei de a ne ocupa cat mai bine de copiii nostri“, constata Michela Marzano. „Aceasta presiune este sporita de faptul ca a avea un copil este, de acum inainte, pus pe seama singurei dorinte a adultilor: este «un copil daca vreau eu, cand vreau eu». De unde, si o responsabilitate crescuta in ceea ce ii priveste.“ Si excesiva, in opinia filosofului, intrucat „nu putem controla fericirea altora“.
Psihanalistul si terapeutul francez Serge Hefez explica aceasta teama prin faptul ca „familia se axeaza astazi pe sentimente, pe faptul de a fi bine impreuna. In acest raport in oglinda, copiii au devenit barometrul de fericire al parintilor.
Daca, din intamplare, copilul este ezitant in alegerea studiilor pe care vrea sa le urmeze, parintii sai se simt imediat amenintati. De fapt, spunand ca le este teama de viitorul copiilor lor, adultii nu fac altceva decat sa isi exprime propriile angoase cu referire la propriul lor viitor“.
FRICA NUMARUL 2: BOALA
Printre angoasele cele mai pregnante se numara cea a bolii. O temere universala si atemporala. In opinia lui Thierry Jansen, medic si psihoterapeut, „ne este teama, pentru ca ne este teama de moarte“.
Dar ceea ce este specific culturii noastre occidentale contemporane, este „o vointa hedonista, o dorinta de a scapa de suferinta, o tendinta spre anestezie, o preocupare de a gasi mijloacele de a ne zapaci, pentru a ne uita vulnerabilitatea.
Aceasta cautare a placerii pare cu atat mai usor de depasit, cu cat inovatiile tehnologice ne permit adesea sa raspundem la ele. In aceste conditii, boala reprezinta o tulburare cu atat mai inspaimantatoare si inspaimantata“.
O alta explicatie, avansata de regretatul neuropsihiatru David Sérvan-Schreiber: „Boala ne sperie pentru ca avem impresia ca nu o putem controla. Or, eu ma lupt tocmai pentru a face lumea sa inteleaga faptul ca este un fals sentiment de neputinta: putem face multe pentru a preveni boala si pentru a lupta contra ei, pentru a avea grija de noi, de alimentatia noastra, de planeta, de resursele ei…“.
FRICA NUMARUL 3: DEGRADAREA MEDIULUI INCONJURATOR
Daca starea mediului inconjurator figureaza printre fricile noastre majore, acest lucru este dovada faptului ca „suntem constienti cu privire la tulburarile ecologice care ne afecteaza direct“, confirma Maud Fontenoy, navigatoare solitara.
„Astazi, fiecare dintre noi intelege faptul ca a vorbi despre protejarea mediului inconjurator nu inseamna doar a vorbi despre protejarea balenelor, ci despre propria noastra existenta si, mai ales, despre cea a copiilor nostri.“
Ceea ce ar explica faptul ca aceasta frica apare in mintea noastra incepand de la 25-30 de ani, varsta la care incepem sa ne fondam propria familie si sa ne ingrijoram mai mult pentru copiii nostri decat pentru noi insine.
„Or, atunci cand aflam ca bolile respiratorii s-au inmultit la copii, ca pestele pe care il mancam este indopat cu pesticide, cu policlorobifenil si cu metale grele, intelegem ca aceasta chestiune a mediului inconjurator are legatura cu cea a sanatatii si a devenirii de fiinte umane“, ne alerteaza Maud Fontenoy. „Cele mai mari frici ale noastre sunt interdependente.“
FRICA NUMARUL 3 BIS: SOMAJUL
„Faptul ca frica de somaj se instaleaza in gandul tinerilor, nu mai este o surpriza, este deja o realitate!“, afirma Michela Marzano. Tinerii sunt, intr-adevar, primii afectati de cresterea ratei somajului. Ceea ce poate surprinde; in schimb, este un realism din partea unui tineret pe care ni-l imaginam ca fiind hranit cu idealuri si visuri.
Pentru filosoful Michela Marzano, criza exista pentru numeroase persoane: „Ea a actionat precum o violenta intoarcere a realului: discursul voluntar care domina pana atunci («este suficient sa vrei, pentru ca sa poti») a fost brutal sufocat de dificultatile economice. Asta ne obliga sa privim realitatea in fata“.
Dar, departe de a ne paraliza, aceste temeri trebuie traite precum niste emotii vitale esentiale: „Desi am cunoscut frica in provocarile mele maritime, stiu ca este utila, pentru ca ne determina sa fim mai rigurosi, mai disciplinati, mai perseverenti…“, afirma Maud Fontenoy. „Ea ne invita sa actionam in prezent, asupra propriei persoane, si cu ceilalti, pentru a ne crea un viitor mai viabil, mai fiabil – deci, mai putin ingrijorator.“
