Nu te mai victimiza

Totul s-a schimbat cand intr-o seara ploioasa, plimbandu-ne prin centru, un incident banal a declansat dis­cutia de care ne ferisem atat de mult. Am fost stropite, am­bele, din cap pana in picioare de o masina, dar ea a subliniat ca «un roman» a fost vinovat. Am fost surprin­sa sa constat cat resentiment se adunase si din partea mea atunci cand i-am explicat furioasa ca proasta cres­tere nu tine de etnie sau limba. Am plonjat abrupt in tema si ne-am spus tot ceea ce gandeam.

Dialogul ne-a facut pe fiecare sa nu ne mai sim­tim drept victime care tolereaza prezenta unui element negativ. Am desco­perit, ambele, ca punctele noastre de vedere nu erau chiar neintemeiate si am inceput sa intelegem si viziunile.“

Seductia ideii de victima

Ramona Covrig, psihoterapeut adlerian, avertizeaza asupra faptului ca anumite persoane cauta in mod special postura de victima. „Psihoterapia adleriana considera ca persoanele care isi atribuie stilul de tip victima si-au dezvoltat acest fel de a fi inca din copilarie, avand convingeri despre lume si ceilalti de tipul: «lumea este un loc in care poti fi abuzat», «ceilalti profita de mine», «viata este nedreapta cu mine», «viata este imprevizibila si lucruri rele se pot intampla la tot pasul».

Cand cineva se conduce pe dupa astfel de convingeri (o convingere este ceea ce reprezinta bratul pentru corpul uman; nu te poti dispensa de el/iti foloseste), va incerca in viata sa de adult sa isi dovedeasca – folo­sindu-se pe sine pentru acest experiment – ca are dreptate cand gandeste asa, punandu-se in mod neconstientizat (alteori cu buna stiinta) in situatii dificile sau nedrepte, dovedindu-si ca, de fapt, concluziile sale despre viata si oameni sunt adevarate si ca el/ea a avut dreptate. Asa se face ca el/ea isi confirma si reconfirma micimea sa in aceasta lume.“

Care este, in final, alternativa pentru renuntarea la eticheta de victima?

Ramona Covrig subliniaza sa sunt esentiale „evaluarea consecintelor ideilor si actiunilor, corectarea ideilor gresite in legatura cu sine si cu altii, generarea alternativelor, stimu­larea miscarii catre noi directii. Este necesar apelul la re­zervele de sentimente pozitive ale persoanei-victima pen­­tru a promova cooperarea, extinderea sentimentului de egalitate si empatiei. Scopul terapeutic este ga­sirea u­nei directii noi, deschiderea unui nou orizont.“

Distinctia victima si martir:
Psihologul Ramona Covrig: „Profesorul Harold Mosak spune ca diferenta dintre victima si martir consta in faptul ca, in timp ce martirul moare pentru o cauza, victima moare pur si simplu.

Tipul martirului isi sustine cauza in fata opozantilor asumandu-si eventuala suferinta personala. Martirul si-o accepta intr-un fel si o transforma intr-un act de iubire suprema fata de oameni sau fata de Dumnezeu. Martirii sunt foarte responsabili in privinta familiei si a prietenilor. Stima lor se sine creste nu numai prin ceea ce fac sau sunt, ci si spunand tuturor acelora ce doresc sa asculte, ce sacrificiu a fost facut pentru ca acele fapte sa poata avea loc. Aprecierea pentru implinirea sarcinii nu este suficienta ca recompensa, ei trebuie sa-si verse ultima picatura de energie sau de bunatate pentru ceilalti.”

Editare de Irina-Gabriela Buda
Foto: dreamstime.com