Pierd tot timpul cate ceva

Felul lor de a uita lucruri ne-ar face sa radem daca nu ar fi asa deranjant. Fara biletele de avion, vacanta este compromisa. Pasaportul pierdut in strainatate transforma un concediu de vis intr-un cosmar administrativ. Ratacirea cardului bancar intr-o seara de vineri risca sa complice tot weekendul.

„Astazi, ritmul in care uit s-a atenuat, dar am suferit destul de mult din cauza acestei probleme“, marturiseste L., 37 de ani. Anturajul le reproseaza lipsa de atentie si de organizare – de fapt, indiferenta
la solicitarile realului. Dar aceasta este mai puternica decat ei. De altfel, nici ei nu inteleg cauza simptomului.

Uitatul, o necesitate

Campionii la pierderea obiectelor nu sunt, de fapt, decat cazurile extreme care reflecta o realitate: uitatul este o necesitate. In fiecare moment, constiinta este bombardata de informatii pe care trebuie sa le evacueze fara incetare, sub amenintarea de a nu ajunge la saturare.

Din acest motiv, traim permanent intr-un soi de bruiaj psihic, in care constiinta noastra nu palpaie decat sporadic. Ne petrecem astfel 90% din existenta intr-un fel de stare somnambulica, in timpul careia nu suntem constienti nici de actiunile, nici de gandurile noastre. Mecanic, ne punem cheile in buzunar, mobilul in geanta, absenti la aceste gesturi. Dar oare de ce unii sunt mult mai predispusi la aceasta uitare de sine?

O nevoie de a se proteja

Cu cat o persoana simte nevoia de a alunga evenimente traumatizante sau gandurile negative din campul constiintei sale, cu atat mai mult scade, simultan, capacitatea de a fi atenta. Si aceasta munca inconstienta este atat de epuizanta, incat sfarseste prin a ocupa o mare parte din activitatea psihica – de fapt, pur si simplu din viata.

Este usor sa observam ca avem tendinta de a uita totul in momentele in care suntem stresati social, preocupati de o anumita situatie. Totusi, se intampla rar ca o persoana sa piarda ceva. Este vorba deseori de obiecte-simbol in raport cu o problematica precisa: elemente de identitate, chei de apartament, card bancar…

Aceste pierderi au legatura cu dorintele individului sau cu imaginea sa de sine: „Exist dincolo de aceste bucati de hartie care se presupune ca imi autentifica identitatea“, „nu ma simt in largul meu“, „nu-mi pasa de bani.“ Si pe masura ce reusesc sa devina constienti, in mod curios, legendara aiureala tinde sa dispara.

Ce este de facut?

Preocupa-te de tine
Prioritate: ai in vedere esentialul. Cu cat investesti mai multa afectivitate intr-un obiect, cu atat se diminueaza riscul de a-l pierde. Cumpara-ti un portchei cu imaginea animalului favorit, un portofel in culori vii, un etui frumos pentru cardul bancar. Daca momentele de „ratacire“ persista, poate ca nu este deplasat sa vezi in ele mesaje ale inconstientului, pe care trebuie sa le decriptezi.

Identifica sursa uitarii
Dupa un anumit timp pierzi multe lucruri? Este, probabil, semnul unei depresii, al unui abandon interior demn de luat in serios. Dar sa stii ca si medicamentele folosite pentru starile depresive si anxioase provoaca perturbari ale memoriei si atentiei. Ajutand pacientul sa elimine tulburarile psihice, medicamentele favorizeaza starea de indiferenta.

Drumul cel bun
Ai fost tot timpul torturat de simtul datoriei si, curios, ajungi sa fii neglijent. Este, probabil, un progres. Esti in procesul de a te elibera de vointa de a controla totul. Iti permiti sa nu mai lasi ca exigentele traiului in societate sa treaca inaintea dorintelor proprii legate de autonomie. Continua pe acest drum! Treptat, lucrurile vor reintra in normal.

Sfat pentru anturaj

„Nu mi-ai vazut portofelul?“, „eram sigur ca am asezat dosarul acela intr-un raft mai jos“, „cum a ajuns cardul meu de credit in frigider?“ Daca ei pierd mult timp si multa energie incercand sa gaseasca obiectele pe care le-au ratacit, nu ii lasa sa iti invadeze spatiul si sa iti fure timpul. Cu cat accepti sa participi la cautari, cu atat vei fi mai solicitat.

Cu cat iti vor face onoarea de a te desemna ca principalul responsabil pentru problemele lor, cu atat mai mult se vor deresponsabiliza ei. Acest tip de persoane trebuie determinat sa inteleaga motivul refuzului tau de a raspunde pentru pierderile si omisiunile lor, de aceea le poti sugera exercitii excelente care propun tehnici pentru cresterea capacitatii atentiei si memoriei.