Prima impresie este cea mai buna?

Mecanisme de aparare

Dincolo de ceea ce simtim, constient sau inconstient, putem, de asemenea, sa fim prada contextului emotional in care are loc intalnirea. Doi cercetatori de la Universitatea Waterloo din Canada au demonstrat: cand atmosfera este vesela, avem tendinta de a judeca pozitiv o figura nou aparuta, dar care are o expresie dezagreabila.

Invers, cand suntem cufundati intr-o atmosfera lugubra, o figura vesela, plina de vitalitate, poate declansa un sentiment negativ. Fara a uita ca noi insine suntem la originea neintelegerilor posibile.

Antoine Pelissolo subliniaza ca persoanele foarte tensionate sau timide elaboreaza un sistem de aparare puternic pentru a-si masca fragilitatile. Ele se protejeaza de exterior, pe care il percep ca fiind potential periculos si agresiv.

Astfel ca prima lor impresie nu este necesarmente falsa. Ea este justa din punct de vedere emotional, raportata la ceea ce simt ei.

Orice ar fi, orice tentativa de control este menita esecului. „Este imposibil sa controlam aceasta imagine pe care o lasam in urma, ea este subiectiva“, spune acelasi psihiatru, si el recomanda reluarea legaturii cu emotiile noastre.

Corinne Fischer adauga: „Pentru a fi in armonie cu aceste prime legaturi pe care le tesem, trebuie sa mergem catre autentic, sa fim atenti la ceea ce se intampla in corpul nostru, la semnalele pe care acesta le transmite.

Asadar, sa fim aproape de ceea ce ne spune corpul nostru si sa fim constienti de senzatiile sale. Cea mai buna maniera de a evita neintelegerile consta in a nu ne mai preocupa de buna impresie pe care ar trebui sa o lasam… in mod obligatoriu“.

Fata, un sens al ei, propriu

Filozoful francez de origine lituaniana Emmanuel Levinas (1906–1995) a demonstrat importanta pe care o are relatia noastra cu ceilalti. Ea este, pentru acest ganditor, fundamentul naturii umane si se manifesta prin intermediul fetei.

„Pielea fetei este cea care ramane descoperita mereu, dar este o nuditate decenta. Exista pe fata o saracie primordiala, esentiala; dovada este ca incercam sa mascam aceasta saracie pozand.

In chip cotidian, suntem niste personaje: profesor la Sorbona, vicepresedinte al Consiliului de Stat, fiul cuiva, tot ce se gaseste in pasaport, felul in care ne imbracam, ne prezentam.

Dar fata are un sens doar al ei. Tu esti tu. In acest sens, se poate spune ca fata nu este «vazuta». Este ceea ce nu poate deveni continut, ceea ce gandul tau nu poate imbratisa. Este de necontinut, te duce dincolo…“ (Etica si infinitul)