Prostul obicei de a cicali
Resursele celuilalt
Pentru partener am stabilit deja cat de naucitor este un asemenea comportament. Dar ce facem daca suntem intr-o relatie cu o astfel de persoana, iar calitatile pe care i le vedem ne determina sa incercam sa devenim functionali?
Desi intr-o prima faza este evident ca problema este la celalalt, abordarea de tip „mai las eu/mai lasi tu“ este cea mai sanatoasa.
Prin „a lasa si tu“, presupun nu neaparat cedare in fata criticii, daca o vei considera nejusta, ci aprecierea corecta a criticii constructive in detrimentul celeilalte (chiar si intr-un comportament cicalitor poti avea uneori dreptate) si, mai ales, rabdare… Schimbarea, daca va avea loc, nu se va produce brusc.
In primul rand, partenerul trebuie sa inteleaga ca radacina acestui comportament vine din nesiguranta. In acest sens, receptivitatea emotionala, caldura, intelegerea si empatia pot furniza siguranta.
Asa cum am mai mentionat, atasamentul conturat in copilarie continua sa influenteze modul in care o persoana se raporteaza la relatii si mai ales la relatiile de dragoste in viata de adult.
O legatura securizanta presupune accesibilitate emotionala si receptivitate din partea partenerului. Atunci cand partenerul, ca figura de atasament, este perceput ca fiind indisponibil, ca nu manifesta receptivitate emotionala si implicare, apare o suferinta de separare.
Frici si neliniste
Cand conectarea cu o persoana de neinlocuit este amenintata, dar nu sever, sistemul de atasament poate sa devina hiperactivat.
Comportamentul de atasament se intensifica astfel: incercarea de a te agata anxios de celalalt, urmarirea si incercari agresive de a controla si obtine un raspuns de la persoana iubita.
Astfel, mai multa critica, blamare, cerinte incarcate emotional sunt in relatia in suferinta incercari de a gestiona si rezolva ranile si fricile legaturii de atasament.
Critica plina de furie, vazuta prin „lentilele“ atasamentului este, cel mai adesea o incercare de a modifica inaccesibilitatea partenerului si un raspuns de protest la izolarea si abandonul perceput din partea partenerului.
Un astfel de comportament, incarcat de atribuire de vina si blamare, poate porni din nesiguranta pe sentimentele partenerului si, totodata, pe convingerea lipsei propriei valori.
Desi in momentele manifestarii unei asemenea conduite, persoana poate constientiza ca nu face decat sa indeparteze partenerul, nu se poate infrana, ajungand la profetia autoindeplinita „stiam ca ma vei parasi“.
Daca relatia cu un partener incomod din acest punct de vedere, o vedeti ca pe una la care ati putea lucra, atunci perseverenta si iubirea libera manifestata fata de iubita, fara constrangeri, fara a iubi ceea ce face si ceea ce este, poate fi un drum pe care sa incercati sa pasiti.
Dar, chiar si atunci, trebuie retinut ca fiecare este responsabil pentru propriul destin. Asta inseamna ca o femeie cu un comportament deranjant trebuie deopotriva sa munceasca si sa faca eforturi pentru a remedia, asa cum un partener al ei trebuie sa evite sa pice in postura de victima ori sa spere ca va schimba lumea.
Autor: Iulia Barca
