Psihanaliza aduce lumina
Cum se confrunta femeile cu rolul de conducere, fata de barbati? Sunt ele mai vulnerabile la stres?
V.R.: Este din ce in ce mai evident faptul ca lumea in care traim a incetat sa mai fie o lume a barbatilor.
Tot mai multe femei ocupa pozitii de conducere si se descurca foarte bine.
O schimbare semnificativa fata de acum 15 ani: femeile in roluri de conducere nu mai cauta sa imite barbatii, se simt mai bine ca femei in acest rol. Stilul macho de conducere este in declin.
Ce lipseste pentru a avea niste oameni mai putin expusi la stres cand sunt in rol de conducere (training, consiliere psihologica in cadrul companiilor, etc.)?
V.R.: Dezvoltarea unei culturi care sa valorizeze, sa sprijine si sa incurajeze cunoasterea psihologica, igiena mentala, inteligenta emotionala. Din fericire, ne indreptam in aceasta directie. Lent, dar sigur.
Cum ii poate ajuta psihoterapia psihanalitica pe lideri?
V.R.: Contribuind la restabilirea echilibrului balantei reflectie-actiune. Un lider bun trebuie sa aiba aceasta balanta in echilibru.
Marea majoritate a persoanelor in pozitii de conducere sunt, prin excelenta, oameni de actiune si este foarte bine ca sunt asa.
In ultimele decenii insa, complexitatea relatiilor sociale a crescut enorm. Evaluarea consecintelor actiunilor necesita mult mai multa reflectie, iar provocarile in relatiile cu ceilalti oameni sunt din ce in ce mai frecvente, necesitand multa stapanire de sine, adaptabilitate, inteligenta emotionala, multa cunoastere psihologica.
Cunoasterea psihologica a fost intotdeauna o abilitate esentiala pentru viata, dar acum i se recunoaste tot mai mult importanta; ea tinde sa se transforme dintr-o abilitate nice to have intr-un must have.
Psihoterapia psihanalitica insista asupra faptului ca nu ii poti cunoaste pe ceilalti decat in masura in care te cunosti pe tine; desfiinteaza mitul conform caruia viata personala si cea profesionala pot fi complet separate; si atrage atentia asupra faptului ca, in mod inconstient, angajatii – de la orice nivel – folosesc locul de munca pentru a-si pune in scena propriile drame, propriile conflicte interioare, propriile frustrari, in speranta de a le gasi o rezolvare.
Iar toate acestea nu sunt nici macar lucruri noi: toata lumea le stie. Doar ca nu se indrazneste adresarea lor intr-o maniera asumata si responsabila (problemele nu se verbalizeaza, „nu se pun pe masa“).
Din fericire, nevoia de reflectie asistata, in procesul de leadership, a inceput sa fie tot mai mult recunoscuta: existenta programelor de executive coaching sunt o dovada in acest sens.
Situat in zona de interferenta a mai multor discipline (sport, management si psihoterapie), coaching-ul are meritul indubitabil de a fi introdus practica autoreflectiei asistate in procesele manageriale.
A fost nevoie de introducerea unui nou concept – executive coaching – pentru ca managerii sa poata accepta ideea de introspectie, asa cum, cu putin timp inainte, a fost nevoie de introducerea conceptului de inteligenta emotionala pentru ca managerii sa poata accepta faptul (resimtit ca lezant sub aspect narcisic) ca nu sunt fiinte 100% rationale, ca nu sunt roboti, ca au si ei emotii care pot afecta pozitiv sau negativ deciziile manageriale!
Nu trebuie sa fii psihanalist pentru a intui ca o teama atat de mare de irationalitate nu poate decat sa tradeze existenta unei mari doze de irationalitate!
Bine ascunsa, mascata cu mare grija, si tocmai de aceea mai periculoasa, pentru ca, nefiind analizata, poate functiona ca o bomba cu efect intarziat!
Crizele in organizatii sunt de obicei rezultatul unor astfel de explozii ale dozelor de irationalitate.
Interesant este ca aceste „bombe“ pot fi dezamorsate relativ usor daca, renuntandu-se la prejudecati si acceptand cu modestie „imperfectiunea“ naturii umane, se opteaza pentru o serie de discutii deschise, sincere si relaxate cu un psihoterapeut.
Ar putea fi instructiv, stimulator, interesant! Mi se pare semnificativ in acest sens ceea ce mi-a spus o clienta la finele primei sedinte: „Chiar nu a durut deloc! M-am speriat degeaba!“.
Un alt lucru important: prin faptul ca incurajeaza libertatea in gandire, verbalizarea cat mai libera a orice ii trece clientului prin minte, crearea unui spatiu de reflectie deschis, vast, permisiv, psihoterapia psihanalitica poate actiona ca o contrapondere sau poate chiar ca un antidot la excesul de directivitate, focalizare, normativitate din organizatii.
In contrast cu metodele directive, extrem de focalizate, centrate pe obiective specifice, tip business, psihoterapia psihanalitica adopta o strategie total diferita: nu pune presiune asupra clientului, nu ii sufla in ceafa pentru a ramane eficient concentrat asupra obiectivelor; in schimb, creeaza un spatiu care ii permite clientului sa fie el insusi, sa se despovareze de tensiunile provocate de sarcini si obiective, sa-si dea jos masca de „om politic“, sa se exprime liber, in fine, sa se regaseasca pe sine, omul din spatele pozitiei manageriale.
In psihoterapia psihanalitica, omul din client conteaza mai mult decat liderul din client. Liderul este privit doar ca expresie a unei parti din client.
Iar faptul ca psihoterapeutul de orientare psihanalitica pune omul din client inaintea liderului din client, nu intarzie sa fie apreciat de client, care se simte acceptat ca fiinta umana in totalitatea sa si nu doar ca prestator de performante.
Pe masura ce „omul din client“ se simte reconectat cu sine, clarificat in raport cu dorintele sale inconstiente, eliberat de conflictele interioare, „liderul din client“ devine mai eficient.
In psihoterapia psihanalitica, eficienta nu este atat un obiectiv, cat mai ales o consecinta fireasca a procesului intreprins.
Ca sa fiu si mai precis, lucrand cu lideri/manageri, psihoterapeutul de orientare psihanalitica nu se transforma intr-un coach, mentor sau consultant pe probleme de management.
El ramane psihoterapeut, aceasta fiind pozitia din care poate oferi cel mai mult ajutor.
Relatia se construieste pe cu totul alte baze. Este ca si cum psihoterapeutul i-ar spune clientului sau manager/team leader/antreprenor:
„Eu nu sunt aici pentru a te invata cum sa iti conduci echipa sau afacerea; aceasta este specialitatea ta, nu a mea, si eu respect acest lucru.
Sunt aici pentru a oferi cunoastere psihologica, pentru a facilita intelegerea, pentru a te invata cum sa iti gestionezi starile psihologice atunci cand te confrunti cu provocari in viata profesionala sau personala; aceasta e specialitatea mea, si tu, la randul tau, respecti acest lucru. Sunt sigur ca avem multe de invatat unul de la celalalt“.
Asta numesc eu un parteneriat onest, sanatos, echitabil, care invita succesul autentic, il face posibil.
Vorbim de o compatibilitate prin complementaritate: liderul este un om de actiune, psihologul – un om al reflectiei; doi oameni inteligenti, care, impreuna, pot face o echipa buna.
