Putem face din temerile noastre un aliat

Sa redevenim celibatari acum?“ „Ar fi o nebunie!“ „Sa demisionam?“ „Suicid!“ Criza ne inchide intr-un discurs care ne da fiori. Dar trebuie oare sa continuam sa suportam aceasta munca spre care plecam in fiecare dimineata cu un gol in stomac?

Sa suportam umilintele acestui sef pentru care suntem, credem noi, tinta suferintelor si a durerilor? Ar trebui sa acceptam dizolvarea cuplului in obligatiile de familie? Sa fim prezenti doar pentru copii?

Fiecare dintre povestile noastre de dragoste este sortita sa urmeze aceeasi curba „inselatoare“? Nu. Inflorirea noastra nu depinde de o recesiune globala.

Este posibil sa restabilim legatura cu aspiratiile noastre secrete. Psihoterapiile ne pot ajuta, intrucat, explica psihologul Edmond Marc, „scopul lor este schimbarea, pentru ca este vorba despre trecerea printr-o stare de rau spre o stare de mai bine, sprijinindu-ne pe puterea vorbelor“.

SA TERMINAM CU PREFACATORIA

Amintiti-va in aceasta dimineata, ducandu-va copiii la scoala, bandu-va cafeaua, ajungand la birou: de cate ori ati mintit in legatura cu starea voastra generala, cu cea a vietii personale sau profesionale? Nu este nimic mai de inteles atunci cand este vorba despre pastrarea aparentelor in societate.

Dar chiar si in intimitate, vorbele noastre reflecta rar profunzimea existentei noastre. Pentru ca „suntem obisnuiti cu simptomele noastre“, ne lamureste psihanalistul Pierre Marie.

„Nu ne este bine cu partenerul de viata, dar cunoastem acest lucru; nu ne este bine la serviciul pe care il avem, dar totusi ne axam pe el… A scoate la lumina zilei motivele pentru care ne-am inchis intr-o situatie in care suferim, marturisirea faptului ca ne este greu sa iesim din impas sau gasirea adevarului dorintei noastre – toate acestea conduc la perspectiva schimbarii, altfel spus, la saltul spre necunoscut.“

SA NE ELIBERAM GANDIREA

A., 35 de ani, a mers la psiholog in urma unei despartiri. Intr-o zi, in momentul in care platea sedinta ce tocmai avusese loc, i-a spus pe nume terapeutului, dar era vorba despre prenumele pe care acesta il folosea rar. In realitate, era prenumele fostului iubit… Ura ei pentru fosta iubire i-a sarit in ochi si a ajutat-o sa treaca peste impasul in care se gasea.

Puterea de a ne exprima fara a gandi si fara a ne cenzura ne permite recastigarea unei independente pierdute fara stirea noastra. „Nu suntem liberi in alegerea parcursului nostru, a iubirilor noastre“, afirma psihanalistul parizian Ali Magoudi.

„Adesea, actionam impotriva propriei vointe. Lasandu-ne in voia sortii, constientizam anumite lucruri, putem sa ne confruntam cu propriul destin si sa ii dam o noua turnura.“ In terapie, se intampla sa pronuntam vorbe carora le gasim imediat un sens ascuns. Raportul nostru cu noi insine, cu ceilalti si cu lumea intreaga este atunci bulversat.

Ali Magoudi nu stie prea bine „cum functioneaza acest lucru, dar, dintr-o data, pacientul aude altceva din ceea ce a spus mereu. Iar aceasta revelatie provoaca o schimbare: nu mai este deprimat sau fobic. Aceasta descoperire a unei alte semnificatii a unui cuvant, a unei cifre, a unei litere, ii reorienteaza viata. Un declic s-a produs“.

SA NE POVESTIM VISELE

Visele, asa cum foarte bine a demonstrat Freud, sunt, de asemenea, un mijloc privilegiat de a accede la dorintele si reprezentarile noastre cele mai intime. A., 43 de ani, trecut deja printr-o psihanaliza, isi aminteste unul dintre visele sale: „Trebuia sa merg la o petrecere la capatul unui cimitir. Asteptam in masina mea oprita. Auzeam zgomotul unei trotinete care lovea trotuarul. Pasi se apropiau. Ma intorceam pentru a urla, pentru a-l izgoni pe cel care se apropia si ma gaseam, de fapt, fata in fata cu mine insumi. Si imi era teama de mine. Ceva ce stiam deja despre mine a tasnit deodata“. Dupa ce a identificat lucrul care ii facea rau, si-a recastigat increderea in el si s-a calmat. Spune ca el a devenit mai umil si nu mai pierde teren in fata celorlalti.

SA DAM CUVANTUL CORPULUI

O alta abordare care trebuie explorata: sa ne ascultam senzatiile. „Imi intreb pacientii ce senzatii le provoaca acele cuvinte pe care le folosesc“, spune Eric Champ, psihoterapeut. „De exemplu: «Vorbiti foarte mult despre tradare: ce senzatii declanseaza asta pentru dvs.?». Trebuie instaurata o dubla miscare: cea a cuvintelor spre corp si cea a corpului spre cuvinte. In aceasta atentie indreptata spre tot ceea ce «vorbeste» in noi (cuvinte, vise, corp), noi facem de fapt o ancheta cvasipolitista la adresa noastra, gasim indicii pentru a o rezolva si povestim apoi o alta poveste decat cea dictata de trecutul nostru sau de catre anturajul nostru.“ In opinia lui Ali Magoudi, „aceasta schimbare de povestire despre propria persoana actioneaza la nivelul cel mai adanc.“