Puterea emotiilor

Ce e de facut atunci cand esti dominat de propriile tale trairi.

Uneori ne dorim sa fim mai putin vulnerabili in fata lor, sa nu ne mai controleze din prima secunda, atunci cand se arata seful antipatic, copilul adolescent te provoaca (vrea un tatuaj grotesc?), sotul iar intarzie, fara sa sune, si tu stii deja ca e la meci si te calca pe nervi indiferenta lui, caci l-ai rugat sa fie mai atent… Si iar va certati la cutite, si iar spui lucruri pe care le regreti…

Enumerarea poate continua. Tot ceea ce traim este, in mod potential, generator de emotii puternice. Sau nu. Caci sunt destui cei care nu reactioneaza prea tare atunci cand li se intampla ceva. Cei pe care nu-i destabilizeaza niciun sef.

Cei care nu urla la copilul care ii provoaca a mia oara cu aceeasi chestie, care stie deja ca e enervanta pentru mama si tata… Dar sunt impasibilii acestia mai buni decat emotionalii? Sunt ei mai fericiti? Raspunsul nu este simplu. Poate ca cea mai buna este calea de mijloc. Sa poti reactiona doar atat cat trebuie, ca sa nu strici situatia.

Pozitiv, negativ si neutru

Reversul ar fi sa stim sa cultivam emotiile pozitive, cele care, global, ne dau o stare de bine numita, sa zicem, „fericire“. Ca sa facem acest lucru, ar trebui, din nou, sa intelegem care anume sunt acestea.

Sonya Liubomirsky, cercetatoare in domeniul fericirii, ne face o sugestie: ea spune ca este bine sa tinem un jurnal al emotiilor pozitive, la care, de obicei, nu suntem atat de atenti pe cat suntem la cele negative in decursul unei zile, tocmai pentru a deveni constienti si de lucrurile bune. Si, astfel, sa marim la maximum senzatia globala de bine. Fericirea.

Emotiile negative sunt puternice, uneori devastatoare. Imposibil sa le controlam, sa nu ne lasam cotropiti de ele. Cand cineva afla ca e inselat, de exemplu. Sau cand pica un examen important, sau cand se cearta la cutite cu progenitura. Uneori, efectele lor nefericite dureaza mai multe zile.

Cine nu s-a simtit incapabil sa rezolve probleme cotidiene din cauza unei discutii brutale? Pentru ca „emotiile negative pot afecta capacitatea de a rezolva probleme, de a gandi clar, de a raspunde atent si de a-i ajuta pe cei din jur. Stresul emotional poate ca s-a sfarsit, dar efectele sale inca dureaza“, scrie Matta Christi, autoarea cartii The Stress Response.

Atunci, cum sa nu-ti doresti sa fii un fel de ofiter Data, cel din Star Trek? Cel fara emotii, cel impasibil, cel care ia mereu cele mai bune decizii, pentru ca el nu este uman? Cum sa nu-i invidiezi detasarea? Ideea e ca nu se poate, Data e doar un personaj de film. Si nici nu ar fi bine.

Emotiile noastre nu au evoluat degeaba. Ele ne spun, in fiecare minut, starea noastra in lume, ne dau informatii despre ceea ce experimentam, daca e bine sau rau, daca ne place sau nu, daca merita repetat sau trebuie sa fugim de acel lucru.

Deci, „emotiile au un rol cognitiv crucial“, scria Antonio Damasio in cartea Eroarea lui Descartes (Humanitas) neurologul american care studiaza felul cum se manifesta emotiile noastre in corp. Pentru ca emotiile nu se produc doar in creier, ci si in corp. De aceea, cand le suprimam, adesea ajungem sa le somatizam!  Ne imbolnavim.

Discernamant si control, de preferinta

Emotiile ne dau peste cap, dar ele ne fac umani. Si inteligenti. Trebuie doar sa le intelegem, pentru a nu ne lasa coplesiti de ele. Sa invatam sa le identificam, sa le deosebim (suparare, iritare, frustrare, tristete… nu sunt nume diferite pentru aceeasi realitate, ci acopera nuante diferite ale manifestarilor noastre emotionale).

Ideal ar fi sa ne invatam copiii sa isi identifice singuri emotiile. Cu cat si le inteleg mai bine, cu atat vor fi mai capabili sa le controleze. Sa ii invatam, de asemenea, sa se relaxeze in situatii stresante, cand emotiile negative ii dau peste cap (anxietatea, nelinistea ca urmeaza teza sau un alt examen, de exemplu).

Emotiile ne pot face praf, dar, daca stim sa le gestionam, ne dau un atu. Calmul, depasirea anxietatii, poate face diferenta dintre un examen picat si unul luat (va spune cineva care a picat examenul auto de doua ori, numai si numai din cauza emotiilor; cand am luat Extraveral, am trecut examenul).

Negativele sunt mai puternice

Da, suntem mai atenti la emotiile noastre negative decat la cele pozitive. De fapt, chiar tindem sa le ignoram pe cele pozitive. Le simtim si gata, ni se pare ca ni se cuvin. In vreme ce frustrarile, iritarile si agasarile au parte de mai multa atentie si aducere aminte.

Acesta este un efect posibil al evolutiei stramosilor nostri care, in savana unde traiau, trebuiau sa fie mai atenti la posibilele pericole decat la faptul ca in ziua respectiva temperatura a fost acceptabila, ba chiar agreabila. Si azi avem acest bias, si acordam atentie nemultumirilor. Ce-i drept, ele produc efecte fiziologice mai puternice decat un cantecel placut, de pilda. Uneori devastatoare, cum spuneam mai devreme.

Psihologul american Guy Winch, pe care il citam intr-un numar anterior cu privire la tehnicile de prim ajutor emotional, spunea ca, in medie, e nevoie cam de cinci emotii pozitive pentru a sterge efectul uneia negative, foarte puternice.

De aceea ne vine atat de greu sa ne iertam „jumatatea“, dupa ce „a calcat“ stramb, si ne vine sa o punem sa faca tot soiul de fapte bune, sa treaca tot soiul de probe de baiat bun (sau de fata cuminte). A ierta nu e simplu…

Emotiile si cultura

Adevarul este ca noi, oamenii, preferam un mesaj emotinal unuia rece, fara elemente emotionale. Ne place un mesaj „inspirational“ chiar daca nu spune mare lucru. „Gandeste pozitiv!“ si parca, parca ti s-a mai luminat ziua…

Ne place poezia lirica, cantecele pline de „corazón“ si, in general, tot ceea ce transmite emotie. Povestile. Poemele. Umorul. Muzica sentimentala.

Suntem niste animale emotive si emotionale si, cata vreme viata nu ne provoaca sa luam decizii prea complicate (de pilda sa fie nevoie sa reglam niste mecanisme macrofinanciare care sa rezolve actuala criza), ne simtim bine in pielea noastra. Dar si la nivel de decizii macrofinanciare se insinueaza emotiile!

Sa nu ne facem iluzii cu privire la gandirea la rece a celor foarte inteligenti si puternici. Sunt, si ei, la fel de fragili in fata lacomiei sau a trufiei de a controla acele sume enorme de bani. E trist? Probabil.

Nimeni nu e mai presus de umanitatea pe care ne-o imprima emotiile noastre. Dar vestea buna este ca, devenind constienti de felul cum ele ne anima, putem scapa de sub influenta lor. Prin introspectie, prin dezvoltare personala…