Rasul ne permite sa trecem peste anumite incercari

Psychologies: Ne puteti spune mai multe despre traducerea in limba romana a cartii Clientul care m-a schimbat? Ce ati dorit sa transmiteti cititorilor despre terapie si terapeuti?

Jeffrey A. Kottler: Multe persoane nu inteleg latura umana a ceea ce inseamna sa fii psihoterapeut. Ca nu presupune doar expertiza si experienta in diagnostic, tratament si toate modurile in care ajutam oamenii. Este important cum ne folosim si pe noi insine, propria noastra experienta. Majoritatea celor deprimati sau anxiosi vor, mai mult decat orice, sa se simta intelesi, auziti, sa simta ca pot avea incredere in cineva.

Iar Clientul care m-a schimbat este o colectie de povesti a celor mai faimosi terapeuti din lume, care vorbesc despre impactul pe care l-au avut clientii asupra vietii lor. |n relatia terapeutica, influenta merge in ambele directii, iar cele mai multe povesti sunt experiente pozitive, in care terapeutii invitati au vorbit deschis si sincer despre modul in care clientii le-au atins inima, sufletul si i-au invatat multe lucruri chiar despre jobul lor. Ideea uneia dintre cele mai importante teme ale cartii este ca psihoterapeutii nu invata numai de la supervizorii sau colegii lor, terapia adevarata inseamna sa raspunzi nevoilor fiecarui client in parte.

In Mumia de la masa din sufragerie spuneti povesti foarte amuzante. In opinia dvs., care sunt virtutile umorului? In sine, este si el terapeutic?

J.K.: In psihoterapie, ne confruntam foarte des cu tragedii, cu pierderi de tot felul, cu suferinta extrema. Iar una dintre problemele oamenilor este ca ei iau totul foarte in serios, ba chiar uneori exagereaza, si le este foarte greu sa aprecieze ceea ce au deja. O definitie a depresivului este omul care nu valorizeaza si nu onoreaza simplul dar de a fi in viata, cum fiecare secunda pe care o traim este un privilegiu. Iar oamenii care nu apreciaza acest lucru, practic, sunt ca si… morti.

Umorul, rasul ne permit sa nu ne mai luam chiar asa de mult in serios si sa trecem peste anumite incercari. Sunt foarte multe lucruri pe care nu le putem controla si in privinta carora nu putem face nimic: politica, economia etc., dar, in final, este foarte importanta atitudinea pe care o avem fata de aceste experiente. Sa nu le permitem sa ne descurajeze.

Ca terapeut, va confruntati cu anumite cazuri extrem de dificile, unele prezentate in Mumia la masa din sufragerie. Care sunt concluziile dvs. legat de natura umana, dupa o viata in care omul a fost obiect de studiu?

J.K.: Ai dreptate: Mumia este despre cazuri cu adevarat extreme si, cumva, da o impresie gresita, pentru ca nu toti oamenii care au nevoie de terapie au si probleme severe. Poate trec prin perioade de tranzitie. Sau au probleme in familie si au nevoie de siguranta oferita de terapeut. El ii ajuta sa ia decizii, sa realizeze ce vor sa faca cu vietile lor. Pentru ca deseori suntem fortati de alti oameni sa facem anumite lucruri pe care de fapt nu le dorim.

Mumia este despre cazuri extreme, dar nu doar oamenii cu probleme foarte grave ar trebui sa mearga la terapie. De exemplu, in SUA, orice persoana care pur si simplu doreste sa afle mai multe despre ea, care vrea sa se descopere, sa evolueze, vine si ii vorbeste terapeutului ca unui bun prieten, fara sa simta presiunea coercitiei. Iar terapeutul il ajuta sa ajunga la rezultatele dorite.

Interviu de Catalina Cristescu