Reflectii de turist

Cand pleci intr-o vacanta prelungita, apare un bun prilej de reflectie pe mar­ginea emotiilor… turistice. E sezonul estival, suntem asal­tati mereu de mesaje publicitare despre plecat departe.  Dar ce cautam, de fapt, atunci cand plecam departe?

Eu am plecat in Argentina pentru trei saptamani pentru a raspunde unor intrebari personale legate de cultura argentiniana, de tango… (pe care il dansez binisor de aproape patru ani), dar si pentru a ma rupe cu totul, pentru o perioada, de Romania.

Plecarea de una singura timp de trei saptamani a fost un bun prilej de analiza a emotiilor mele turistice. Din conversatiile pasionante pe care le am cu Dragos Cirneci (da, cel din revista), am aflat ca schimbarea mediului reordoneaza informatia in creier, si unul din efectele cele mai bune e creativitatea crescuta. Am vrut sa vad, asadar, daca imi ies metaforele mai bine…

Turismul, ca fenomen de masa, ma intriga…

Sunt un observator al comportamentelor ome­nesti, iar calatoriile sunt un prilej bun de studiat oamenii. Daca intrebi pe cineva ce ar face cu o suma mare de bani castigata la loterie, majoritatea iti va spune ca vrea sa calatoreasca. Dar de ce? Exista o reala curiozitate fata de experientele noi?

Atunci, de ce preferam contextul caldut al concediilor all-inclusive, in care experientele sunt cam aceleasi din restul zilelor, doar ca… in alt loc? Asadar, de ce ne place sa calatorim? De ce plecam si cu ce ne intoarcem? Filozoful francez Jean Bau­drillard spunea ca „orice cultura demna de acest nume se va pierde in universal“.

Si unul din fenomenele care contribuie la aceasta diluare este turismul de masa… „Fiecare cultura se va universaliza si isi va pierde singularitatea. Asa s-a intamplat cu cele pe care le-am asimilat si le-am distrus, dar si prin pretentia noastra la universal.

Diferenta este ca unii au murit in singularitatea lor, ceea ce reprezinta o moarte frumoasa, in vreme ce noi ne vom stinge prin exterminarea valorilor, ceea ce nu e bine.“ Pesimista filozofie, nu? Ce mai ramane din peisajele urbane ale oraselor lumii daca globalizarea, de care auzim toti, niveleaza vizual arhitectura?

Cred ca putini dintre turistii acestei lumi pot sa transforme o calatorie intr-o experienta de cunoastere. Din ce vad de ceva timp, majoritatea celor care isi permit sa calatoreasca o face pentru a bifa o destinatie. Asta, in cel mai bun caz, cand nu se duc pentru a consuma a aceleasi experiente de care au parte si acasa (un club mai zgomotos? Fuga la Ibiza!).

Eu m-am dus ca sa intalnesc dansatori de tango in varsta, sa ii cunosc, sa aflu mai multe de­spre aceasta subcultura extraordinara a tangoului. Din punctul meu de vedere, aceasta este una din experientele centrale ce merita cultivate intr-o calatorie: cunoasterea unor oameni speciali, de la fata locului, a psihologiei lor, a modului lor de a vedea realitatea, prin filtrul unic al culturii de acolo.

Cel putin, asta e ceea ce ma intereseaza pe mine. Apoi, cu titlu de experiment personal, ma intereseaza sa vad cat de bine ma orientez int-un loc nou, cat de repede prind ceva radacini… Inutil sa o spun, cultura argentiniana este atat de impregnata de europenism, incat te simti bine si acasa oriunde acolo.