Reflectii de turist
Am prins radacini in trei zile, desi am constatat cu aceasta ocazie, ca, intr-adevar, creierul feminin e mai putin dotat pentru orientare spatiala. Inutil sa o spun, harta nu e teritoriul. Cu toate instrumentele moderne (GPS in telefon), nimic nu inlocuieste intrebarea adresata unui localnic amuzat de accentul tau. Si incantat ca ii vorbesti limba.
Tot Dragos Cirneci ar spune ca acest gen de experiente, care implica medii si oameni noi, este cel care contribuie la neurogeneza adulta… Ce bine imi pare! Iata cum poti transforma o experienta turistica in ceva util sanatatii creierului. Implica-te in relatii sociale cu strainii, vorbeste-le, pleaca singur/a pe jos de colo, colo.
Renunta la serviciile care te scutesc de efort (transport asigurat, etc.). Creierului ii place efortul si stapanirea tot mai usoara a unor abilitati de orientare si de descurcat la fata locului e foarte agreabila! In plus, creste stima de sine.
Oamenii, dupa o varsta, se feresc de experiente noi. Gresit! Noutatea e ceea ce ne tine tineri si in forma. Cel putin din punct de vedere cerebral.
Sa revenim la experientele mele turistice…
Nu voi descrie Buenos Aires, Argentina. Va sfatuiesc insa sa ajungeti in aceasta viata acolo, e o Mecca a experientelor, o tara diversa geografic si cultural, cu oameni calzi si atat de apropiati de noi! Am zburat cu Air France, si am ajuns cu bine (eu si un pudel flocos, prima mea experienta intercontinentala cu o necuvantatoare. Merçi Air France de ajutor!).
Scriu acest mic eseu pentru a va atrage insa atentia asupra voastra insiva in timpul experientei unei calatorii. Cred ca turismul de masa degradeaza foarte mult calatoria. Una e calatoria, alta e turismul.
O calatorie ar trebui sa fie un festin al simturilor, sa ai timp sa privesti in dreapta, in stanga, sa gusti gusturile locale, sa auzi sunetele strazii, ale marii, ale arborilor si pasarilor dintr-un loc. Eu cred ca oamenii de azi nu-si mai celebreaza cum trebuie cele cinci simturi.
Ar trebui inventat conceptul de slow travel (asa cum se vorbeste in prezent de slow food, drept atitudine contrara pentru fast food). Ar trebui sa ne acordam timp, pur si simplu, pentru a percepe cat mai mult din realitatea unui loc nou. Si – de ce nu? – din realitatea unui loc cunoscut, sa-i gasim valente noi.
Este ceea ce psihologii de azi numesc mindfulness, adica „atentie treaza si capacitatea de a vedea sensuri noi“, de a nu percepe ceva asa cum apucam sau cum ne invata altii.
Ideea este atat de importanta, incat este aplicata in majoritatea problemelor vietii, in cuplu (sa vezi noi calitati la partenerul de o viata), in activitatea profesionala (esti plafonat? Incearca ceva nou sau da un sens deosebit activitatii de rutina). Mindfulness ar trebui sa fie atitudinea noastra principala cand calatorim.
