Relatia ta cu banii

Relatia cu banii nu este nicidecum simpla. Ba, mai mult, cine ar fi crezut vreodata ca modalitatea obisnuita de plata, fie ca este vorba despre bani lichizi sau card, transmite informatii despre personalitatea noastra?

Sa luam exemplul lui V., care este dependenta de cardul sau, in special de cel de cumparaturi, care-i ofera facilitatea de a returna banii, fara dobanda, in termen de 60 de zile. De cate ori o simpla cafea cu prietenele nu s-a transformat in maraton de shopping?! Sau achizitionarea unei bluze a adus dupa sine fusta, pantofii si poseta care intregesc tinuta?

O treaba buna, considera ea, solutia salvatoare la care poate apela oricand. M., la randul lui, nu se simte in siguranta daca nu are o suma consistenta de bani in portofel, si, imediat cum primeste salariul, extrage toata suma. Economiile le tine acasa, intr-un loc secret, schimbate in bancnote mari.

Spune ca, din cauza crizei financiare si a fraudelor, nu are incredere in banci sau in carduri. N. isi organizeaza veniturile intr-un excel si asaza banii in plicuri, in functie de cheltuieli: mancare, electricitate, benzina, tv/internet etc.  Daca se abate de la plan, se simte vinovata, are un chinuitor sentiment de disconfort si nevoia uriasa de a ordona lucrurile asa cum le planuise initial.

Probabil ca niciunul dintre noi  nu este cu adevarat constient de ceea ce se afla in spatele manierei in care isi cheltuieste banii. Povestea lui M. si nevoia lui de a poseda numerar ilustreaza de fapt relatiile noastre ancestrale si puternice cu modalitatile de plata.

Notiunea de „datorie“ este anterioara aparitiei banilor. La inceputurile umanitatii, pentru a garanta o datorie, persoana respectiva trebuia sa depuna un gaj: un obiect, pe sine insusi sau uneori chiar propria familie. Ulterior, banii au aparut tocmai pentru a simboliza si a substitui aceasta garantie.

Insa semnificatia inconstienta a ramas. Daca nu avem bani, riscam propria piele, o notiune de legatura centrala valabila si in zilele noastre. Caci, in lipsa banilor, cu ce ne mai platim ratele la banca sau chiria, cum putem cumpara mancare, haine, cum ne putem sustine stilul de viata cu care ne-am obisnuit?

Banii sunt primele obiecte de plata ma­nipulate de oameni. Le cantarim, le privim, ne folosim de simturi. Auto­matis­mele asociate cu banii sunt ancorate in creierul nostru primitiv de mii de ani si sunt atat de bine fixate, incat zonele cerebrale aferente recompensei se activeaza la mancare, sex si bani.

Iata-ne, deci, fiinte mai mult sau mai putin prag­ma­tice, uneori ezitante, alteori con­duse de puterea pe care o confera banul, dar in relatie cu acesta, in functie de trecutul personal, educatia primita acasa si de mostenirea culturala la nivel de societate.

Banii lichizi si psihologia concretului

Termenul in sine este deja o indicatie pretioasa, pentru ca, de multe ori, spunem cum banii ne „aluneca“ printre degete sau ne dorim  sa curga in valuri. Aceasta fluiditate ne ofera senzatia fizica de plenitudine, chiar de putere (un teanc de bancnote arata ca „avem bani“), dar si de pierdere.

L, 45 de ani, broker, prefera sa aiba in permanenta bani asupra lui: „Plata prin card imi da senzatia ciudata ca sunt in permanenta datornic si nu detin controlul real al banilor mei. Bancnotele, in schimb, sunt palpabile, concrete!“. A., 40 de ani, se fereste de banii lichizi. In portofel are mereu o suma modica, iar in vacante sau la cumparaturi se simte mult mai bine daca banii se afla la sotul sau.

Pana si cardul il tine acasa. „Eu sunt o fire mai dezorganizata, mai uituca si, cunoscandu-ma, imi este teama ca pierd banii. Sau ca ii cheltuiesc pe toti odata! Am in minte cateva scenarii: cum imi cad banii din buzunar sau cum imi las portofelul la casa de marcat, dupa ce platesc ceva, ori in taxi.

Nu este imposibil nici sa vad cine stie ce oferta incredibila la un lucru de care nu am neaparat nevoie, pentru mine sau pentru casa, si sa nu il cumpar. Asadar, sistemul pe care l-am adoptat este benefic nu doar pentru mine, ci si pentru veniturile intregii familii.“

Intrucat, la o simpla privire, numerarul permite vizualizarea sumei cheltuite si a restului ramas (sau nu), banii lichizi nu ne mint. Pe de alta parte, manipularea lor evidentiaza lipsurile, nevoile sau dorintele inca neindeplinite si, cel mai adesea, timpul petrecut si sacrificiile facute pentru a-i castiga.

„Imi iubesc meseria si, din fericire, salariul primit ne asigura o viata buna. Stiu ca, in aceste vremuri in care concedierile si reducerile salariale sunt la ordinea zilei, eu sunt printre cei privilegiati. Mai ales ca imi cresc singura fetita. Ma simt norocoasa, cu toate ca 1% este sansa si 99% eforturile imense depuse in ani de munca si scolarizare continua.

Fetei mele nu ii lipseste nimic, dar nu pot spune ca ma incanta faptul ca eu sunt mama, si bona, pe care o avem de cand era bebelus, deja un membru al familiei noastre, este Mama Ioana. Timpul putin petrecut cu cea mica si-a spus cuvantul. Chiar daca ma supar pe mine pentru asta, imi vin in minte si avantajele…“

Revenind la conceptul de datorie, cum valoarea banilor este garantata de state la nivel international, atat bancnotele, cat si monedele asigura achitarea datoriilor (plata facturi, cumparaturi etc.), evident, mai putin a datoriilor morale. Altfel spus, in mintea noastra, manipularea monedelor, a bancnotelor si datoria arhaica se intersecteaza: „a fi chit“ devine acelasi lucru cu „a scapa de o datorie“.

Cardul bancar si banii abstracti

Cardurile reprezinta un nivel de abstractizare suplimentar, de „decorporalizare“, intrucat ele impun o anumita distanta intre bani si obiectul in sine. Nu platim in aceeasi maniera ca la numerar – fata in fata, deci ne situam departe de datoria arhaica. Latura simbolica a modalitatii de plata (care exista si in cazul banilor lichizi) este accentuata, in detrimentul celei reale.

Pentru creierele noastre primitive, care se adapteaza ceva mai greu modernitatii, cardul nu este nimic altceva decat o banala bucata de plastic, fara vreo insemnatate marcanta. Acesta este momentul in care confundam virtualul cu realul. Daca recunoastem monezile numai prin atingerea lor, nu putem spune acelasi lucru despre carduri.

Cand atingem cardul bancar, cortexul nostru nu reactioneaza in niciun fel, prin urmare nu este de mirare ca avem tendinta sa-l folosim cat mai rar ori, pur si simplu, sa il ignoram. Iata motivul pentru care multi oameni nu isi explica de ce vor sa plateasca cu bani lichizi si nu cu cardul; sau, dupa ce il folosesc o data sau de doua ori pe luna, pentru a-si scoate salariul de la bancomat, uita de el.

Alternarea celor doua metode de plata este o alta alegere personala: „Mi se pare extrem de simplu dimineata, cand plec la birou, sa  imi iau cardul, mobilul, cheile de la masina si gata. Mai ales ca noi, barbatii, suntem mai practici decat femeile si nu avem genti uriase, pe care sa le umplem cu tot felul de «minunatii».

La fel si pentru plata cheltuielilor aferente casei: platesc totul la banca, la Pos-ul special, sau online. Iar in magazinele de haine, supermarketuri sau restaurante, peste tot, exista optiunea de plata cu cardul.

Daca stau bine sa ma gandesc, singura data cand folosesc bani lichizi este la piata. Ritualul meu de sambata dimineata, impreuna cu sotia, aflata mereu in cautarea celor mai bune si naturale ingrediente“, marturiseste I., 37 de ani.

Sa folosim cardul cu moderatie, fara accesarea descoperitului de cont, sau sa il integram ritualului nostru zilnic, iata o misiune nu tocmai usoara, ce poate presupune timp. Iar peste cativa ani, avand in vedere ritmul alert al progreselor tehnologice, nu va fi de mirare publicarea unui articol despre impactul pe care il au banii virtuali sau inserati in amprente. Deja, acum, putem plati direct cu telefonul mobil daca are instalata o aplicatie speciala, iar platile prin recunoastere faciala sunt in faza de experimentare.