Rezolva conflictele fara violenta

Sub aspectul evolutiei personale, metoda consta in a-ti asculta interlocutorul, intrebandu-te: „Cum ma influenteaza vorbele sale?”. Daca in timpul discursului tau interior ti se intampla sa ai un gand de genul „este zero individul asta” sau daca simti iritare, spune-ti ca esti pe cale de a judeca si ca aceste manifestari ale inversunarii te fac sa nu-ti mai asculti nevoile. Pentru a iesi din aceasta stare, incearca sa taci, pentru a nu crea o violenta suplimentara, apoi indrazneste „gestul” – cheie: renunta la obiceiul de a evalua, pentru a simti ce se intampla cu tine.

Cu rabdare si curaj, pentru ca schimbarea nu are loc imediat… Vei sti ca procesul este aproape de a reusi cand vei observa o relaxare reala la tine. E posibil sa fie insotita de sentimente de tristete, singuratate, descurajare… Intreaba-te ce dorinta neimplinita te face sa simti asta. Dupa ce o vei descoperi, vei deveni capabil sa te mobilizezi pentru a o satisface. CNV are ca simbol… girafa, datorita inimii sale, cea mai mare dintre mamifere. Este o metoda dezvoltata de psihologul american Marshall Rosenberg.

Cand nu reusesti sa rezolvi conflictul

Se poate intampla sa nu reusesti sa stabilesti un dialog cu celalalt si sa remediezi tu insuti un conflict. Atunci se face apel la o terta persoana: mediatorul. Isi ajuta adversarii sa reinceapa un dialog, sa gaseasca ei insisi o solutie.

Ascultandu-i, neutru, el da cuvantul fiecareia dintre parti. Pune intrebari, cauta o negociere. Cand s-a ajuns la un acord, acesta este formulat in scris. Medierea este adesea propusa de o structura care o finanteaza: tribunal, primarie, scoala, dar poate sa recurga si la un demers voluntar. Pentru ca o mediere sa aiba loc, cele doua parti trebuie sa fie pregatite sa negocieze. Daca celalalt refuza, poti fi consiliat in ce fel sa inceapa un dialog cu „inami­cul” sau.

Sa ocolesti conflictele poate fi periculos

Teama de a esua in confruntarea cu celalalt, teama de a nu fi coplesit de propriile emotii, de a pierde o relatie, incapacitatea de a simti propriile nevoi… Motivele pentru care preferi sa nu spui nimic si sa suporti, sunt numeroase. Dar evitand conflictele sistematic, stii ce risti?

–  Repetitia problemei acum si mai tarziu: atunci cand un conflict ramane nerezolvat, vei crea situatii in care s-ar putea reactualiza, cu scopul de a elibera emotiile blocate.

–  Scaderea „increderii personale”: a alege sa te supui inseamna sa admiti ca celalalt
iti este superior sau este mai competent decat tine. Deodata, iti pierzi increderea in ideile tale si reduci din potentialul tau creativ.

–  Oboseala, traumatismele, bolile: cand iti reprimi emotiile, inmagazinezi tensiune in corp, chiar daca, aparent, nu esti constient de acest lucru. Care se manifesta in felul ei… adica somatizezi.

–  Ai resentimente: pe masura ce acumulezi frustrari, vin si sentimentele de ranchiuna, de neliniste, de manie, dorinta de razbunare… Acestea conduc la ura altora si la dezgustul de sine.

Consoleaza „copilul din interior“

O puternica tendinta de a-i agresa pe ceilalti sau negarea conflictelor face trimitere, aproape mereu, la o problema personala.

De exemplu: cazul maltratarii infantile, al carei mecanism psihologic ne este explicat de catre Chantal Herrou, psihoterapeut francez: „Copilul (de la 3 la 4 ani) caruia ii lipseste dragostea sau este violentat, este invadat de suferinta. Nu are cuvinte pentru a o gandi, nici alt mijloc pen­tru a se e­libera. Atunci, o uita. Astfel se creeaza o bomba de furie inconstienta. Mai tarziu, «copilul ranit din interior» va cauta toate ocaziile de conflict, pentru a scapa de raul ce i-a fost facut”.

Unele victime, din contra, isi tin agresivitatea sub presiune, de­oarece cultura lor familiala le-a interzis orice exprimare a sentimentelor ori pentru ca se tem de a nu fi coplesite de emotii. De obicei, aceste persoane traiesc sub o masca rece si fug de intimitate, de teama ca schimbul de tandrete ar putea da­rama sis­temul lor de control. Tensiunile care insotesc aceste refulari te fac sa nu te mai simti bine in corpul tau.

Accidente sau boli joaca atunci un rol de supapa. In asemenea cazuri, psihoterapia a­duce un ajutor foarte bun: recunoasterea ranii, exprimarea sentimentelor si amintirilor care se leaga de ea. Suferinta trebuie exprimata cumva in plans sau in expresia verbala a furiei reprimate. Sedintele cu un psihote­rapeut readuc bucuria, creativitatea dorinta de a comunica. Pentru unii, vindecarea se obtine prin iertare. De sine si de celalalt.

Cum sa accepti o critica

„Cum poti purta o astfel de bluza cand iesim impreuna?“, te intreaba sotul, mirat si autoritar. Este momentul de a incepe o conversatie non-violenta! Iata cum.

–  Calmeaza-te. Observa, fara sa judeci, reactia celuilalt. Incearca sa iti intelegi propria reactie de iritare si sa o elaborezi, sa o pui in cuvinte pentru tine insati.

–  Exprima-ti propriile sentimente si nevoi: „Ma simt agasata pentru ca vreau ca gusturile mele sa fie respectate”. Vorbeste la persoana intai! Nu acuza, nu folosi exprimari de genul „nu te pricepi“ sau generalizari de genul „mereu vrei sa fac ce spui tu, sa ma imbrac asa cum vrei tu…”.

–  Incearca sa intuiesti sentimentele si dorinta ascunse in spatele cuvintelor celuilalt. Verifica-ti impresia cu ajutorul unei intrebari: „Te simti iritat pentru ca ai fi vrut sa ma vezi in niste haine clasice?”. Si mentine acest dialog pe acelasi registru, pana cand celalalt incepe sa se intrebe despre propriile motive de a fi agresiv. Jaques Salomé spunea: „Contrariul comunicarii nu e necomunicarea, ci violenta”.

–  Evita sa incepi „platirea de polite”, nu aduce in discutie situatii conflictuale nerezolvate din trecut, ci ramai la problema de azi.

–  Pune intrebarea, concreta si realista si mai ales axata pe consens: „Pe viitor, vom putea sa ne acordam cinci minute pentru a alege o tinuta care sa ne placa amandurora?”.

Editare de Irina Buda
Foto: Guliver/Getty Images