Sa iertam sau nu tradarea prietenilor?
Atunci cand, in urma unei minciuni, sau a unei tradari, prietenia se destrama, rana produsa este imensa. Iertam sau nu mai avem resursele necesare pentru asta, indiferent cat de mult timp trece?
Adesea, un moment de tacere, un schimb de priviri, un simplu cuvant sau o banala neintelegere este suficienta pentru a pune capat unei prietenii de durata. Tradarea ia multe forme: minciuna, dezvaluirea unui secret, seducerea partenerului celuilalt, absenta fizica sau emotionala intr-un moment crancen si este mult mai violenta decat o simpla dezamagire.
Ea presupune distrugerea increderii, atingerea propriei identitati si ne dovedeste ca, uneori, nimic nu dureaza pentru totdeauna. Ca orice gest de iubire, prietenia este bazata pe o reciprocitate: ma iubesc prin celalalt, iubesc faptul ca ma iubeste si ca imi transmite o buna imagine despre mine insumi.
In opinia lui Lacan, prietenia se bazeaza, printre altele, pe un raport de asemanare. Suntem prieteni cu cei care au aceleasi interese, pasiuni, principii ca si noi, care ne sunt un fel de alter ego.
Prietenul este o oglinda, un ideal dublu, in care ne recunoastem si care ne imbogateste imaginea de sine.
Daca ar fi sa il credem pe Aristotel, prietenul ne face sa fim mai buni, ne permite sa dezvoltam talente sau calitati nebanuite pana la momentul intalnirii.
De aceea, odata cu incheierea unei prietenii, avem impresia ca pierdem putin din noi insine. Sorana, 45 de ani, a fost multa vreme puternic legata sufleteste de mentorul sau:
„Eram stagiara, cu sase ani mai mica decat ea. Simteam nevoia sa imi recastig echilibrul emotional, sa ma ghideze cineva profesional, sa imi pun ordine in viata. Miruna m-a ajutat. Treptat, am devenit complice intelectual, iar pana la prietenie a fost doar un pas.
Ne-am fost alaturi in diferite momente, am creat o afacere infloritoare, totul parea un puzzle in care piesele se imbina perfect. Tradarea ei, bazata pe orgolii de neinteles si interese financiare lacome, m-a rupt in mii de bucatele.“
Rana tradarii este atat de profunda si de violenta, incat, initial, impune intoarcerea spre sine pentru a vedea lucrurile mai clar. Singur/a, cu ajutorul celor dragi sau a unui terapeut, fara a minimaliza seriozitatea lucrurilor, intrucat refularea va lovi ca un bumerang.
Este bine sa ne acordam tot timpul de care avem nevoie, sa respectam profunzimea suferintei, a furiei, regretului si sa ne intrebam exact ce ne-a ranit: tradarea sau faptul ca ea reinvie anumite evenimente dureroase traite in familie sau cu alte persoane apropiate?
