Sabotorii si funcțiile lor de supraviețuire
Sabotorii sunt tipare de gândire negativă sau comportamente autodistructive care împiedică progresul, succesul și bunăstarea personală. Aceștia pot fi voci interioare critice sau limitative care ne auto-sabotează, generând îndoieli, frici și auto-sabotaj în relațiile, carieră sau în realizarea obiectivelor personale. Sabotorii pot include gânduri de tipul „nu sunt suficient de bun”, „nu merit să reușesc” sau „totul va merge prost”. Identificarea și conștientizarea acestor sabotori este primul pas în depășirea lor și în dezvoltarea unei perspective mai pozitive și mai constructive.
Sabotorii pot fi considerați mecanisme de apărare sau strategii de supraviețuire care, într-un context ancestral, ar fi putut avea un rol benefic în asigurarea supraviețuirii individului sau a grupului. Aceștia pot fi rezultatul unor experiențe negative din trecut sau al unor învățări sociale și culturale care au avut ca scop protejarea individului.
Funcția de supraviețuire a sabotorilor poate fi interpretată în felul următor:
- Protecție împotriva eșecului sau respingerii: Sabotorii pot acționa ca o modalitate de a evita situațiile în care individul ar putea eșua sau ar putea fi respins de către alții. Aceasta ar putea fi o modalitate de a menține un nivel minim de risc și de a evita consecințele negative asociate cu eșecul sau respingerea.
- Autoprotecție emoțională: Sabotorii pot servi ca un mecanism de apărare emoțională împotriva suferinței sau a durerii psihologice. Aceștia pot încerca să prevină expunerea la situații stresante sau traumatizante prin limitarea expunerii la riscuri și prin menținerea unei zone de confort.
- Păstrarea zonei de familiaritate: Sabotorii pot menține individul într-o zonă de familiaritate sau confort, evitând situațiile noi sau necunoscute. Acest lucru poate fi legat de teama de necunoscut și dorința de a menține controlul și siguranța într-un mediu familiar.
Dacă nu ți-ai identificat sabotorii poți face aici un test gratuit, cu rezultate în limba engleză.
Iata rolul de supraviețuire din care a apărut fiecare sabotor:
HIPER-RAȚIONALUL – THE HYPER-RATIONAL
Hiper-raționalul este o strategie bună de supraviețuire în circumstanțe din copilărie caracterizate de tulburări emoționale sau de un mediu haotic. Evadarea în mintea rațională, ordonată și organizată generează un sentiment de siguranță sau un sentiment de superioritate intelectuală. De asemenea, ne aduce atenție și laude prin faptul că ne prezentăm ca fiind cea mai deșteaptă persoană din încăpere.
HIPER-AMBIȚIOSUL – THE HYPER-ACHIEVER
Pentru Hiperambițios, autovalidarea, acceptarea de sine și iubirea de sine sunt condiționate – condiționate de performanța continuă. Aceasta rezultă adesea din validarea condiționată sau în totalitate absentă din partea figurilor parentale. Chiar și cu părinți foarte iubitori și aprobativi, este ușor ca copiii să aibă senzația că sunt iubiți în schimbul realizărilor, supunerii la reguli, maniere bune, etc., în loc de iubire necondiționată.
HIPER-VIGILENTUL – THE HYPER-VIGILANT
Hipervigilentul adesea provine din experiențe timpurii în care sursa de siguranță și securitate (figura parentală) era imprevizibilă și nesigură. Acest comportament poate rezulta și atunci când evenimente dureroase și neașteptate au demonstrat că viața poate fi amenințătoare sau nesigură.
EVITANTUL – THE AVOIDER
Evitantul poate apărea atât în copilării fericite, cât și în cele dificile. Într-o copilărie fericită, individul s-ar putea să nu fi învățat reziliența necesară pentru a face față emoțiilor dificile. Într-o copilărie caracterizată de conflicte și tensiuni ridicate, evitantul poate interveni ca mediator și învață să nu adauge nicio negativitate sau tensiune proprie peste tensiunile existente în familie.
DOMINATORUL – THE CONTROLLER
În spatele încrederii false a Dominatorului se ascunde adesea o frică ascunsă de a fi controlat de către alții sau de viață. Dominatorul este uneori asociat cu experiențele din copilărie în care copilul este obligat să crească rapid, să fie pe cont propriu și să preia controlul asupra unui mediu haotic sau periculos pentru a supraviețui fizic și/sau emoțional. De asemenea, este asociat cu experiențe de rănire, respingere sau trădare, determinând individul să nu mai fie niciodată atât de vulnerabil.
BINEVOITORUL – THE PLEASER
Binevoitorul – persoana care încearcă să mulțumească pe ceilalți – încearcă să atragă atenția și să obțină acceptare prin ajutorarea altora. Acesta este o încercare indirectă de a-și satisface nevoile emoționale. Este alimentată de două presupuneri inițiale pe care le preia în copilărie: 1. Trebuie să pun nevoile celorlalți înaintea propriilor mele nevoi. 2. Trebuie să ofer dragoste și afecțiune pentru a primi în schimb. Trebuie să o câștig și nu sunt pur și simplu demn de ea.
NELINIȘTITUL – THE RESTLESS
Neliniștitul este o strategie de a căuta constant surse noi de emoție, plăcere și autosusținere. Aceasta poate fi asociată cu experiențele din copilărie legate de lipsa unei îngrijiri adecvate din partea părinților sau de circumstanțe dureroase. Indulgența neliniștitului nu numai că oferă o substituție pentru autosusținere, ci și o evadare de necesitatea de a se confrunta cu anxietatea și durerea.
PERFECȚIONISTUL – THE STICKLER
Persoana meticuloasă oferă o modalitate de a reduce vocea constantă a autojudecății și frica de judecățile celorlalți prin încercarea de a fi perfectă. Dacă faci ceea ce este corect, vei fi protejat de interferență și reproșuri din partea celorlalți. Perfecțiunea și ordinea aduc un sentiment de ușurare temporară. Aceasta ar putea fi generată de dorința de a instaura ordine într-un mediu familial haotic sau de a câștiga acceptarea și atenția părinților emoțional îndepărtați sau pretențioși prin faptul că te evidențiezi ca fiind copilul perfect, fără reproșuri.
VICTIMA – THE VICTIM
Victima este uneori asociată cu o experiență din copilărie în care individul nu se simțea văzut și acceptat, ajungând să creadă că există ceva în mod special greșit în legătură cu el. Victimizarea reprezintă o strategie de a obține puțină afecțiune de la cei care altfel nu ar fi atenți. Stările de spirit imită o falsă senzație de viață intensă.
