Sceptic, epicureu, stoic sau cinic

Cultura noastra occidentala, de la sfarsitul Evului Mediu, a concentrat toate eforturile catre un scop dublu: competenta tehnologica si stiinta. Este vorba de ceea ce Déscartes numea „stapanirea legilor naturii si luarea lor in stapanire…“

Astfel, oamenii au schimbat fata acestei lumi si au modificat conditiile in care traiesc asa cum nu a mai facut nicio alta specie. Cresterea sperantei de viata, progresul comunicatiilor si „satul planetar“ in care traim cu totii sunt numai cateva din aceste modificari. Dar oare asta a dus la ostoirea setei umane de sens si la fericire?

Cum sa traim o viata buna si fericita – iata ce ne invata filozofii Antichitatii. Aceste lucruri erau discutate si exersate in scoli care au ramas faimoase: epicureica, stoica, cinica. Maestrii acestora propuneau o adevarata practica terapeutica, un tip de asceza si un mod de viata fondate pe cunoasterea traita si aprofundata a vietii omenesti si a posibilitatilor sale de implinire.

Contemporanii, atat de educati si atat de performanti in lumea materiala, descopera azi beneficiile intelepciunii si ale cunoasterii de sine. Ei pot trage astfel numeroase foloase de pe urma lectiilor de viata ale Antichitatii grecesti.

Scepticul sau calea linistii

Daca te decizi asupra invatamintelor Scolii Sceptice, ti se va propune un diagnostic asupra cauzelor suferintelor omenesti. Apoi, o terapie, pentru a te vindeca. Diagnosticul e simplu. Daca esti nefericit, asta se intampla pentru ca judeci prea mult…

Dar ce inseamna ca judeci? Inseamna ca imparti lumea in doua. A judeca inseamna a pune conditii. Pe asta o accept, pe cealalta nu. Judecata inseamna sa intri in lumea dualitatii, deci in lumea nelinistii.

Voi merge catre ceea ce judec a fi bun. Voi evita ceea ce mi se pare rau; in prezenta unui rauvoi suferi sau voi fugi. In orice caz, voi fi nefericit. Terapia? Suspendarea judecatii. Nu mai judeca, si vei fi mai fericit.

Daca ii frecventezi pe sceptici, te vei confrunta cu un paradox: pe de o parte, ti se va predica tacerea (sau aphasia, necuvantul, care e un alt nume pentru intelepciune). Dar vei descoperi, pe de alta parte, o filozofie care vorbeste mult!

O doctrina in care se discuta, se confrunta argumente, unde se practica polemica zi de zi, asupra subiectelor interesante ale conditiei umane. Paradox numai aparent… Ai opinii stricte?

Maestrul te va convinge de opinia contrara. Esti convins de opinia contrara? Ti se va demonstra ca prima varianta era cea buna. Ai o a treia opinie? Ti se va respinge logica. Te simti dezorientat, nu mai stii cum sa gandesti. Chiar daca pentru moment, gata, incetezi sa mai judeci. Mentalul se relaxeaza. Fondat pe contradictie si pe respingerea ideilor fixe, discursul filozofic sceptic este aici o adevarata terapie.

Daca repeti aceasta experienta intelectuala, vei vedea ca orice judecata este goala de sens si fara fundament. Vei fi mai disponibil sa apreciezi totul si vei castiga o liniste profunda.

In fond, scepticii ne chestioneaza astazi asupra unor idei capitale. Opiniile noastre de care ne tinem cu dintii, ideile fixe, toate acestea ne ajuta oare sa traim mai frumos? Sa fim mai impliniti?

Sau este doar o fundatura, cea mai rea dintre inchisorile noastre? A fi sceptic inseamna a realiza ca ne identificam cu ideile acestea imobile, care ne opresc din miscarea naturala a vietii.

Metodele sceptice sunt exercitii practice care te invata sa te calmezi, sa nu mai fii atat de incrancenat mental. Liber mental, voi accede la libertatea la care aspir si la un control sporit al vietii.

Voi fi mai deschis si mai receptiv la ceea ce vine din interior si la altii. Sunt impacat, sunt fericit. Scepticul nu judeca, nu decide ce e bine si ce e rau, practica o gandire bazata pe idei si respingerea acestora si descopera virtutile tacerii.