Scoala ne face mai inteligenti?

Conform spuselor psihologilor, este posibil ca orice persoana sa se debaraseze de „prostia“ sa – de cel mai mic sentiment pe care il are referitor la aceasta. Iata cateva solutii.

DESCENTRAREA. Retragerea narcisista, singuratatea, izolarea, obiceiurile rigide indobitocesc. La polul opus, mentinerea intacta a curiozitatii, imbogatirea vietii sociale, culturale si intelectuale, pe scurt, descentrarea, reprezinta evitarea izolarii in mecanisme psihice intepenite.

ACORDAREA UNUI TIMP PENTRU REFLECTIE. Gandirea „idioata“ este adesea prima, cea care reiese din cauza emotiei pe fond nervos, impulsiv… Apoi, apar remuscarile („De ce am zis sau facut asta?“). De unde, apare importanta de a-ti lua un timp pentru reflectie inainte de toate. Timpul este cel mai bun aliat al discernamantului.

INDOIALA SI PUNEREA INTREBARILOR. Linistitoare, confortabile, ideile noastre ne impiedica sa gandim. Este esential sa stii sa iti pui intrebari referitoare la certitudini, sa renunti un pic la repere. Este singurul mod de a ramane deschis contradictiei „celuilalt“.

CUNOASTEREA DE SINE. Ceea ce ni se intampla nu este intotdeauna vina „nesansei“ sau a „prostiei“ celorlalti… Poate fi util sa aflam de ce o parte dintre noi, dintre dorintele noastre, temerile noastre, este implicata in evenimentele din viata. Asta ne ajuta sa iesim dintr-o schema a gandirii, intoleranta si zadarnica.

INDOIALA DE SINE, atentia la ideile proprii: nu putem niciodata scapa pe deplin, dar este important sa nu ne temem sa fim adeseori prosti! Esentialul este sa fii constient si sa te pretezi in mod regulat unei munci pe care ai putea-o numi „autocuratare“. Este vorba de un timp de verificare a posteriori, a ideilor proprii: „De fapt, aceasta idee pe care ma sprijin, aceasta opinie pe care o apar cu atata virulenta, este sigura?“. Este un exercitiu de igiena intelectuala, care permite sa se ia cunostinta de o manifestare a propriei prostii si de indreptarea ei… pana la urmatoarea. Dar este deja mult.

„Imbecilii“, pe de o parte, „stralucitii“, pe de alta: templu al cunostintei, scoala este, fara indoiala, primul loc al stigmatizarii. Care sunt efectele asupra elevilor? Opinia lui Philippe Meirieu, expert francez in educatie.

Psychologies: Scoala este facuta pentru a ne face mai destepti?

Philippe Meirieu: Trebuie precizat, in primul rand, ca obiectivul scolii nu este sa distinga oamenii inteligenti de cei prosti. Scopul sau este de a distinge ceea ce este inteligent comparativ cu ceea ce este prost, acestea doua fiind distincte. Asta nu pentru ca oamenii judecati inteligent pot spune lucruri care par proaste, si invers. Altfel, da, la origine, scoala publica este acolo pentru a-l ajuta pe fiecare sa se ridice spre un grad superior de inteligenta. Este vorba despre posibilitatea de a-ti pune intrebari despre ceva ce ti s-a spus.

Acest principiu este aplicat?

P.M.: Nu in majoritatea cazurilor; scoala continua sa propuna o viziune sacramentala asupra stiintei: cel care a primit taina apostolatului poate transmite „adevarul“. Sau asta este prostia: sa nu examinezi singura ceea ce ti se spune si sa te supui pur si simplu in functie de prestigiu, titluri ale celorlalti.

In urma acestora, elevii nu ies din scoala „indobitociti“?

P.M.: Nu, pentru ca sunt mai putin prosti decat credem! Ei dezvolta strategii: este vorba despre „curriculum-ul ascuns“ – ceea ce nimeni nu spune ca trebuie sa invete, dar pe care toata lumea le invata. De exemplu, a face sa para ca sunt prezenti si sa puna intrebari care-i fac placere profesorului mai degraba decat cele care ii intereseaza, sa gaseasca raspunsul la intrebarea pusa, dar fara sa fi inteles totul… De fapt, scoala – care ar trebui sa promoveze inteligenta impotriva prostiei – promite mai ales descurcarea, si elevii buni sunt adesea mai putini cei care dovedesc ratiune, decat cei care stiu sa traga sforile jocului.