Simți nevoia de schimbare, dar îți e groaznic de greu? În ce capcane intri singură și la ce resurse interioare poți apela

Switch – how to change things when change is hard – cartea lui Chip și Dan Heath, nu trebuie ratată. De ce? Pentru că are câteva idei excepționale pe care le poți prelua atunci când ai nevoie de o schimbare și… nu prea îți iese. Iată ce poți pune în practică.

 

În primul rând, trebuie spus că oamenilor nu le place schimbarea. Suntem creaturi dedicate obiceiurilor noastre, ne place rutina, stabilitatea, lucrurile cunoscute.

Este motivul pentru care alegem deseori să rămânem cu un partener nesatisfăcător sau într-un serviciu de care ne-am plictisit de mult timp, motivul pentru care spunem că nu avem voință să ne schimbăm chiar atunci când partenerul legiuit amenință cu divorțul…

Citește și:

Cum devine narcisismul o formă de autosabotare

Între obiective și rezoluții, ce putem face concret pentru schimbare

De fapt, nu prea reușim niciodată să luăm o decizie și să ne ținem de ea, indiferent de stresul schimbării. Mergem înainte pe pilot automat.

Trăim pe pilot automat

Experiment: la un cinema american, li se dau oamenilor găleți de popcorn… muced. Unii au primit o găletușă medie, alții una mare.

Cercetătorii care făceau acest experiment voiau să afle dacă cei cu găleată mai mare mâncau mai mult. Rezultatul: cei care aveau o porție mai mare, au mâncat cu 53% mai mult.

Brian Wansink, autorul studiului de la Universitatea Cornell, spune așa: „Oamenii mănâncă mai mult, când le dai mai mult. Punct“.

Surprinzător, nu? Pentru că floricelele erau mucede. Dar ei nu au fost atenți la gustul acestora, se uitau la film, etc. Mâncau pe pilot automat.

Cam așa e și viața. Mergem înainte pe pilot automat. Iar ceea ce pare o problemă legată de oameni și de voința lor, este, cel mai adesea, una legată de context și situație.

Așadar, pentru a determina o schimbare, este mai util uneori să schimbăm contextul, nu să insistăm ca omul respectiv să dea dovadă de mai multă voință de schimbare.

Provocările vieții de zi cu zi: să ne lăsăm de fumat, să ne convingem copiii să se culce la ora 22:00, să ne facem soțul să pună rufele murdare unde trebuie, să renunțăm la dulciuri, să facem sport, câte și mai câte. De ani de zile, în luna ianuarie, ne promitem că de data asta vom face schimbarea și tot nu ne iese!

„Mintea umană e schizoidă. Vrea, dar nu face ce vrea“, spun cei doi autori americani. Avem o parte rațională și una emoțională în noi.

Jonathan Haidt, de la Universitatea din Virginia, a creat două personaje simpatice pentru aceste concepte. Partea emoțională ar fi, astfel, Elefantul (mare, greoi, cu multă energie pentru muncă) și cea rațională este Călărețul.

Elefantul vrea recompensa imediată (țigara, ciocolata). Călărețul cel rațional cere amânare, gândește pe termen lung, planifică viitorul. Elefantul dă energie, Călărețul dă direcție. Schimbarea de succes survine atunci când cei doi merg la unison.

 

Autocontrolul e cel mai important în schimbare

Și dacă tot vorbim de schimbarea unor comportamente, atunci trebuie să aducem în discuție ideea de autocontrol. Unii psihologi spun că ar trebui să îi învățăm pe copii autocontrolul și că este mai important ca orice.

Chiar mai important decât stima de sine (poți dezvolta stimă de sine dacă ai autocontrol dezvoltat, nu și invers). Dar autocontrolul este o resursă care se epuizează.

Îl epuizăm în multe situații: când vrem, controlăm impresia pe care vrem să o facem altora (jucăm teatru pe scena socială, vrem să părem altceva decât simțim în acel moment), când ne este frică, când ne controlăm emoțiile prea din scurt.

Iar când oamenii vor să schimbe ceva, de obicei vor să schimbe comportamente care au devenit automate (țigara, recursul compulsiv la ciocolată când ești stresată, etc). Așadar, schimbarea e grea pentru că oamenii sunt epuizați!

Spuneam mai sus că ceea ce pare lene, e cel mai adesea epuizare. Deci, este esențial să te adresezi Elefantului, părții emoționale. Și ceea ce pare rezistență la schimbare, de obicei e lipsă de claritate.

Scopurile nu sunt destul de clare, de pildă, sau de digerabile (mici, la început) și atunci nu prea îți vine să te apuci de o dietă prin care să slăbești 30 de kg… E mai ușor să te apuci de una cu care să slăbești 1 kg pe săptămână.

 

Un caz interesant

Chip și Dan Heath prezintă un caz interesant, din care se vede că o direcție clară și simplă (deși nu vizibilă imediat) este mai eficace decât un efort susținut și obositor.

Americanul Jeremy Sternin era specialist în nutriția copiilor la organizația Save the Children în anii ’90. El a fost trimis în Vietnam ca să rezolve problema copiilor malnutriți. Nu știa de unde să înceapă.

Dar a chemat câteva mame care știau să-și îngrijească copiii astfel încât aceștia nu păreau să aibă carențe alimentare. El le-a rugat pe acestea să gătească alături de cele care nu aveau copii malnutriți și a descoperit ceva: mamele care își hrăneau bine copiii, erau cele care le dădeau orez.

La momentul respectiv, orezul era privit drept un aliment nepotrivit pentru copii, vietnamezii credeau că doar adulții îl pot metaboliza.

Ei bine, gătind împreună, mamele copiilor malnutriți au aflat că le pot da acestora orez și că rezultatele pot fi excelente. Este un proces de învățare comportamentală. Sternin a găsit ceea ce merge foarte bine undeva (bright spots) și a copiat acele lucruri.

Este extrem de important acest fapt. De ce? Pentru că noi, în general, ne concentrăm pe rezolvarea unor probleme, în loc să clonăm ceea ce merge, să copiem ce fac alții și fac bine.

Și, astfel, pierdem timp important și nici nu suntem prea eficace. La fel fac soții care se ceartă. Ei văd doar incompatibilitățile relației, nu și ceea ce merge între ei.

Deci, dacă vrei să faci pe cineva să se schimbe, indică-i drumul clar. Unde să meargă, ce să facă, ce destinație. De aceea, aceste bright spots sunt esențiale.

Spune-le oamenilor ce merge și funcționează la alții, nu le spune ce nu merge la ei. Ce merge și cum putem face mai des ceea ce merge? Asta ar trebui să fie întrebarea la care să ne gândim toți.

Dacă ești manager și vrei să schimbi ceva în compania ta, întreabă-te: „Care e raportul de timp pe care îl petrec rezolvând probleme, față de timpul petrecut scalând succese?“.

În mod natural, creierul uman se concentrează pe ceea ce lipsește, pe ceea ce e rău (un bias cognitiv, o eroare ce în trecut poate că avea un sens adaptativ, pentru că era util să fii mai atent la pericole).

Dar azi, este mai eficient să te concentrezi pe ceea ce merge și să „clonezi“ soluția respectivă. Așadar, avem un focus pe problemă, de care ar trebui să ne dezbărăm: dacă copilul tău vine acasă cu carnetul în care are un 10, patru de 8 și un 5, la ce notă îți vei opri atenția?

 

În schimbare folosește-te de emoții! Pozitive sau negative

Chip și Dan Heath spun că, pentru a da naștere unei schimbări reale și durabile, cel mai bine este să te folosești de emoții.

Adică, dacă vrei, de pildă, să te lași de fumat, este mai util să te gândești la recompensa (emisia plăcută) a unei respirații proaspete atunci când îți vei săruta iubita, decât la faptul că țigara e nocivă (idee pe care oricum o poți raționaliza prin clasicul: „Bunicul a fumat până la 90 de ani și nu a pățit nimic“.)

La fel de bine, atunci când Elefantul vrea cu adevărat ceva (să o cucerească pe X), atunci Călărețul găsește moduri de a raționaliza schimbarea și de a da direcție („Vreau să o cuceresc pe X, dar ea nu suportă fumătorii, deci e obligatoriu să mă las.“) Emoția motivează Elefantul, deci trebuie căutată emoția!

O paranteză: frica poate fi un motivator puternic. Dacă ai nevoie de o schimbare rapidă, emoțiile negative funcționează.

Dacă ți-e frică pentru că tocmai ai aflat că amicul X are cancer la plămâni și era un fumător asiduu, atunci e mai probabil să te lași. Dar și emoțiile pozitive au un rol în schimbare.

Cine a fost îndrăgostit și entuziast cu privire la noua relație, știe cât de ușor e să faci o schimbare numai ca să-i faci iubitului sau iubitei plăcere.

Femeile sunt mai motivate să slăbească dacă iubesc, bărbații – să se lase de vicii dacă se îndrăgostesc, și adolescenții să se pună pe învățat dacă ținta iubirii lor este o tocilară…

 

Pașii mici, cheia marilor succese

Dacă ai o casă mare și îți promiți că vei face curățenie, dar promisiunea durează de câteva luni, atunci propune-ți să faci doar bucătăria. Sau baia, sau un dulap.

O mică victorie în lupta cu dezordinea, nu? Pașii mici contribuie la demaraj, apoi vezi că treaba merge și nu e așa de greu și vei continua.

Demarajul e superimportant! Adesea, e cel mai important. Cum spune un proverb chinez: „Orice drum de o mie de pași începe cu primul pas“.

 

Fă apel la o anumită identitate

„Cine suntem noi? Campionii României, Cercetașii“, etc…  Ideea este că apelul la o anume identitate este un motivator bun pentru schimbare.

Dacă îi spui unui copil că el face parte din Grupa Copiilor Harnici, e mai probabil să se comporte ca atare, decât dacă îi spui, pur și simplu: muncește mai mult.

„Fă-i pe oameni să adere la o anumită identitate și se vor comporta ca atare“, spune James March, profesor de științe politice la Stanford. Dacă te percepi pe tine însuți drept un cetățean implicat, te vei comporta ca atare.

E o chestiune de identitate, nu doar de simplu comportament. O persoană care se consideră pe sine un bun creștin, se va comporta în acord cu normele credinței sale mai mult decât cineva pentru care această identitate nu este atât de importantă.

Încă ceva: schimbarea nu e ceva liniar. Schimbarea este trei pași înainte și doi înapoi. Nu există schimbare simplă, ușoară, fără efort.

Oamenii care își doresc să schimbe ceva la ei înșiși sau la cei din jur, trebuie să știe că efortul e parte componentă. La început, e greu, dar, cu timpul, devine ușor, odată cu formarea noilor obiceiuri.

 

În caz de eșec

Mereu, atunci când vei dori să îmbrățișezi un comportament mai bun, vor fi și piedici. Vrei să te lași de fumat, dar vei mai fuma alături de prieteni; vrei să scapi de kilogramele în plus, dar vei mai scăpa la câte o ciocolată.

Spune-ți și ție și spune-le și celor din echipa ta (dacă ești managerul unei echipe care trebuie să schimbe niște lucruri), că va exista și un moment de frustrare și de eșec, dar că nu trebuie să cedeze.

„Va fi greu, ne vom lupta, dar la sfârșit vom învinge.“ În acest sistem motivator al creșterii și al învățării, eșecul este perceput ca moment de învățare, nu doar ca eșec, pur și simplu.

 

Foto: Shutterstock