Stii sa te certi constructiv?

E bine sa te certi sau ba? Daca vrei sa eviti conflictul, cum trebuie procedat? Sau daca ai ajuns sa ridici vocea, ce e de facut pentru a nu rupe relatia? Cateva raspunsuri de la Alina Stepan, psiholog, psihoterapeut la clinica Mind Essence si director general Ipsos Research.

Cu siguranta, e mai bine sa te certi, decat sa aduni frustrari care se pot manifesta apoi prin dureri de cap, imunitate scazuta, anxietate sau depresii. Pe de alta parte, este o linie clara de demarcatie intre a-ti manifesta nemultumirea si a jigni pe celalalt pana la punctul de a distruge o relatie, care, dureaza poate de mult timp si este importanta pentru tine.

Sunt multe cursuri astazi care ne invata cum sa comunicam asertiv, adica sa ne manifestam nemultumirea sau nevoile intr-un mod care nu il raneste pe celalalt. Cum se spune: „Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea ta“.

Apoi, conflictul nu este, in esenta sa, un lucru rau, deoarece el asigura dinamica, are potentialul sa miste lucrurile, sa ajute la evolutia relatiei sau a organizatiei (in functie de tipul de conflict). Conflictul este benefic pentru schimbare, cu conditia sa fie condus corect. Voi reveni asupra acestui lucru.

UNII PAR CA NU SE CEARTA NICIODATA CU NIMENI, ALTII SUNT LA CUTITE CU TOATA LUMEA

Indiferent de modul de manifestare, probabil ca si unii si ceilalti au aceeasi „cantitate“ de lucruri de spus. Pot fi multe cauze aici: istoria familiala si personala, stilul de comunicare (pasiv-asertiv-agresiv), tipologia introverta sau extroverta, presiunea sociala si de grup pe care o simte individul etc.

Am avut un client la cabinet care nu intra niciodata in conflict cu cei din jur deoarece, in copilarie, fiecare opozitie, oricat de mica, in fata parintilor sai, se solda cu retragerea iubirii de catre acestia. El a dus mai departe acest model si nu isi manifesta aproape niciodata nemultumirea fata de prieteni, de teama sa nu ramana singur, emotional si chiar fizic.

Am lucrat impreuna sa separam cele doua lucruri si sa construim un stil de comunicare si un feedback sanatos, care sa poata fi acceptat de ceilalti. Spre surprinderea lui, nu numai ca anturajul sau nu a fost deranjat, dar rolul sau in grupul de prieteni a devenit mai important.

Cei „la cutite cu toata lumea“ fie au invatat din familie sa comunice agresiv, fie (si aici intram in psihoterapie) poarta in ei un conflict interior nerezolvat, o durere, o revolta pe care nu au putut-o manifesta la timpul ei fata de o persoana sau o situatie si pe care o „impart“ constant in jurul lor pentru a putea restabili un echilibru interior, fie chiar si precar.

DISCUTIE DE PE POZITII OPUSE

Exista o asa-numita „piramida a conflictului“, care pleaca de la o baza comuna (dorinta de a rezolva o problema), trece prin expunerea argumentelor de ambele parti, apoi identifica elementele comune si pe cele diferite, le negociaza pe acestea din urma si gaseste solutia.

In multe cazuri, solutionarea conflictului se blocheaza la elementele ireconciliabile, moment in care cea mai buna solutie este revenirea la interesul comun pentru rezolvarea problemei.

Solutia magica in astfel de cazuri o reprezinta empatia, respectul reciproc si punerea interesului pentru pastrarea relatiei si gasirea unei solutii amiabile mai sus de dovedirea suprematiei propriilor argumente. De fiecare data cand suntem prinsi intr-un astfel de conflict, care pare de nerezolvat, poate fi de ajutor sa ne punem aceste doua intrebari:

„Ce este mai important pentru mine in acest moment: sa am dreptate in aceasta problema sau sa protejez relatia pe care am construit-o cu omul din fata mea, cu care acum ma cert?“ si „peste un an de zile, cand privesc inapoi la ziua de azi, care as vrea sa fie lucrul pe care sa mi-l amintesc?“.

CUM SA NE EXPRIMAM IN FATA CUIVA MAI PUTERNIC DECAT NOI

Vorbim aici de sef, de tata, mama etc… Teama de sanctiune sau respingere este un important inhibitor social, cu atat mai mult cu cat relatia de dependenta este mai mare, fie ca vorbim despre retragerea unor privilegii (marire de salariu, proiecte interesante – in relatia cu superiorul), atmosfera incarcata si generatoare de stres si dinconfort psihologic, fie de asa-numitul „santaj emotional“ in relatia cu un parinte.

Cred ca e bine de amintit aici „conflictul dintre generatii“, dintre adolescentul rebel, in cautare de provocari pentru testarea propriilor limite, si parintele care se confrunta cu propriul conflict interior: intre a oferi libertate de explorare si construire a propriei identitati copilului sau si nevoia de a-l proteja de influenta negativa a unui anturaj nepotrivit, de pilda.

De multe ori, atat parintii, cat si managerii, cad fie intr-o latura, fie in cealalta, penduland intre un stil libertin, de laissez-faire, si un control autoritar, care nu poate fi decat respins sau ocolit. Ce putem face in legatura cu asta? Sa fim onesti, sa ne comunicam clar si asertiv nevoile si dorintele, sa fim realisti si sa ne meritam increderea asociata libertatii pe care o cerem.

CUM SA NE PASTRAM CALMUL

S-a vorbit mult despre tehnicile de respiratie, insa eu cred ca inca mai avem multe de invatat aici. Studiile au dovedit ca, atunci cand suntem in conflict, intram intr-una din cele trei stari activate de sistemul nervos simpatic: lupta, fugi, stai pe loc. Intrarea intr-una din aceste stari este un indicator valoros al faptului ca ne simtim amenintati.

In oricare dintre ele, respiratia devine sacadata si superficiala, ceea nu reuseste sa ne imbunatateasca starea de moment. Ce putem face? Luam o pauza, respiram adanc de cateva ori, parasim conversatia pentru a ne acorda cateva minute de solitudine, in care sa ne putem analiza sentimentele si sa ne calmam.

Nicio discutie in contradictoriu care trece de punctul bunei cuviinte si al pastrarii unei tonalitati medii a vocii, nu merge in directia buna. Recapitulam: nu tipati si respirati adanc. Daca nu reusiti, e semn ca discutia trebuie continuata la un moment ulterior.

LIMITE DE NETRECUT

Evident, fiecare om are limitele lui: ceea ce pentru cineva este o jignire de netrecut, pentru altcineva nu este un lucru asa de grav. Diferenta vine, cel mai probabil, din nivelul stimei de sine a interlocutorilor, din diferenta de roluri si pozitie ierarhica si a dependentei, percepute sau reale, dintre cei doi.

Din punctul meu de vedere, limita de netrecut o reprezinta momentul in care tonalitatea, cuvintele si atmosfera generala a discutiei in contradictoriu ameninta vatamarea sau distrugerea relatiei dintre partile aflate in conflict. Cu alte cuvinte, trebuie sa putem fi in stare sa sesizam diferenta dintre conflict si criza si sa stim sa tragem, cu eleganta si blandete, linia de demarcatie intre cele doua.

CONFLICTUL CORECT SE INVATA

Depinde de parinti si depinde de copii. De varsta, de generatia din care fac parte, de nivelul intelectual. Paradoxal (sau nu), eu cred ca traim o epoca in care copiii sunt cei care pot sa-i invete pe parinti, deoarece sunt mult mai expusi la informatie, mai interesati de dezvoltarea personala, de psihologie, de relatiile interumane.

Pe de alta parte, parintii pot veni cu maturitatea varstei si a experientei personale de viata, cu conditia ca aceasta sa nu se transforme in intelepciuni condescendente de tipul „ti-am spus eu“ sau „eu stiu mai bine“. A trai mai mult nu inseamna intotdeauna si a trai intelept.

Exista sansa ca un conflict sa nu escaladeze doar atunci cand partile implicate se respecta si considera ca merita sa se asculte una pe cealalta.Un copil care nu e obraznic si un parinte care nu e trufas, au toate sansele sa se intalneasca la jumatatea drumului dintre impetuozitate si experienta.

CE INSEAMNA SA GASESTI O SOLUTIE DE COMPROMIS?

Conceptia populara este ca win-win inseamna sa ajungi la punctul in care fiecare isi vede dorintele si asteptarile implinite, prin solutia gasita pentru conflictul in care s-au aflat. De fapt, „compromis“ inseamna sa stii sa faci distinctia intre lucrurile mai importante si cele mai putin importante pentru tine in acea discutie.

Win-win inseamna sa stii sa lasi de la tine acele lucruri mai putin importante. Sa renunte fie­care parte la lucrurile neprioritare in asa fel incat, la sfarsit, fiecare sa se simta multumit cu ce a obtinut, chiar daca aceasta nu a insemnat tot ce a pus el pe lista la inceputul discutiei.

Dar compromisul nu ne este intotdeauna la indemana. Trebuie exersat mereu, pentru a invata sa te cunosti bine pe tine insuti si pe celalalt, sa stii cat de mult poti sa „intinzi coarda“, sa stii cand sa te opresti si cand sa mergi mai departe, sa-ti dai seama ce conteaza cu adevarat in discutia pe care o porti.