Stilul personal… il ai sau nu

O intrebare… existentiala

Este adevarat ca femeile si barbatii stilati par sa aiba ceva in plus, o gratie care ii inconjoara si care da chef de a fi imitata.

Se degaja dinspre ei o impresie de usurinta, semnul unei anumite linisti ce permite armonizarea interiorului cu exteriorul.

„Asta inseamna ca am reusit sa gasim alchimia cea buna intre identificarea unui model primar, parintele, si noi insine, ceea ce ne place si ne vine bine“, explica psihanalista Isabelle Korolitsky.

„Privirea binevoitoare si atenta a mamei este fundamentala pentru a favoriza acest drum interior.“

Dar explorarea se poate face si in conflict cu aceea care isi poate considera fiica drept o papusa, dublul ei in seductie sau, dimpotriva, rivala.

Anumite mame inchid drumul fiicei, altele il deschid. Evident, cele din urma sunt acelea care fac relatia cu propria imagine mai buna si mai libera.

„In orice caz“, spune psihanalista, „stilul este fructul instoriei noastre psihice, afective, care se intreaba asupra indentitatii sexuale, raportului nostru cu seductia si, mai profund, asupra raportului nostru cu lumea. Ce vrem si ce putem sa spunem despre noi insine?“

Astfel, un stil chinuit, accentuat pana la obsesie, este semnul unei compensatii existentiale.

Persoana dispare indaratul personajului, nu mai ramane decat o fateta a personalitatii sale, adica cea susceptibila sa duca la admiratie si iubire.

„Idealul eului se transforma in eu ideal, stilul devine o platforma de manifestare”, analizeaza Jo«lle Macrez-Maurel, psihanalista jungiana.

El serveste inconstient la protejarea unei parti vulnerabile a sinelui in fata privirii celorlalti.

Copilul din sine sufera inca pentru ceea ce nu a putut exprima despre sine sau, invers, despre ceea ce a fost autorizat sa arate.

M., 42 de ani, avocat, un dandy impecabil, colectionar de cravate excentrice, recunoaste ca stilul este revansa lui, ceea ce i-a permis sa iasa din umbra unui frate adorat de mama lor si care capta toata atentia ei.

„Chiar daca uneori poate sa fie un sine fals, cel putin din punct de vedere social, un stil prea accentuat poate avea efecte protectoare“, explica Isabel Korolitski.

„El permite trairea confruntarii cu ceilalti cu ceva mai multa incredere in sine si lasa energia psihica pentru alte preocupari.“

In schimb, a cauta cu disperare un stil propriu si a nu-l gasi, poate fi nu doar o obsesie superficiala, ci „o adevarata suferinta care se exprima prin intermediul imaginii, pentru ca persoana incearca sa umple un vid interior“, spune Jo«lle Macrez.

Maria, 41 de ani, spune ca si-a gasit stilul gasindu-si in acelasi timp un hobby: ceramica.

„Am simtit ceva eliberator prin contactul cu lutul. Eu ma imbracam natural, cu haine simple, apropiate de corp, inchise la culoare, pentru a ma simti lejer.

Am descoperit in imaginea mea, dar si in privirile celorlalti, mai ales in cea a sotului meu, acea femeie care eram eu cu adevarat, nu cea care purta tesaturi imprimate si volane.

Ceea ce m-a pus in legatura cu personalitatea mea profunda.“

Ceea ce ne face unici

Stilul este ceea ce ne face de neinlocuit si ne elibereaza de obsesia de sine, o reprezentare a unicitatii din noi.

Morfologia, carnatia noastra unica, vocea, personalitatea. Imaginea vine sa accentueze si sa puna in valoare toate acestea. Dar trebuie, de asemenea, sa identificam corect ceea ce ne apartine.

„Putem incepe prin a da la o parte automatismele, obiceiurile proaste“, spune Isabel Korolitski, „prin decizia de a incerca toate posibilitatile de vestimentatie acasa, culorile, formele si texturile“.

M., 28 de ani, in timpul unui weekend a incercat toate posibilitatile din dulapul ei si din cel al celor mai bune prietene, evident, sub privirile lor experte.

„In final, mi-am dat seama ca stilul sobru, dar sic, pe care il ador la Sofia Coppola, ma banalizeaza si ma imbatraneste.

In schimb, prin pastrarea unei baze simple cu accesorii hippie-rock, castig in vizibilitate si nu pare ca ma deghizez.“ Inés de Fressange, model si designer parizian, emblema a farmecului fara varsta, da sfaturi pretioase legate de stilul propriu:

„Ignor asa-zisele «fashion icons», ma doare in cot de tendinte si ma amuz pe seama modei“. Cu alte cuvinte, placerea personala ca barometru si simt al umorului.

Editare de Violeta Rusu