Stresul e o reactie de adaptare
Cum se manifesta concret? Cu siguranta, fiecare poate insira tot ceea ce il streseaza in cursul zilei. Dar este stresul ceva insurmontabil? Poate fi controlat, imblanzit? Sunt copiii stresati, la randul lor? Iata cateva raspunsuri de la doua psihoterapeute care se confrunta cu oameni sub tensiune.
Psychologies: Auzim des cuvantul; cu toate acestea, „stres“ nu e chiar simplu de definit. Si plictiseala poate fi un stres, de exemplu. Deci, cam ce ar mai reprezenta stresul in ziua de azi?
Cati Calin, psiholog si trainer in comunicare relationala la Centrul AmaneSer: Astazi, stresul a devenit un ingredient care ne condimenteaza intr-un mod nu tocmai placut cotidianul. Si fiecare dintre noi il intelege si il traieste in felul sau. Legat de venirea pe lume a notiunii de „stres“, el inseamna pur si simplu reactia organismului nostru la un stimul din exterior. Stresul este, in prima etapa, o reactie de adaptare a organismului nostru la mediu. In aparenta, stresul ne face sa evoluam, nu-i asa? Insa problemele apar atunci cand presiunea pe care o primim din exterior depaseste in cantitate si intindere in timp capacitatea noastra de a ne adapta la ea. Atunci stresul devine nociv si are efecte dintre cele mai neplacute asupra sanatatii noastre, atat fizice, cat si psihice. In prima etapa, il putem compara cu lupta cu un dusman pe care reusim sa il invingem. Daca avem de-a face cu multi dusmani foarte puternici, care vin din toate partile tot timpul, vom sfarsi prin a fi invinsi.
Claudia Jimeno Beltran, trainer in comunicare relationala si directorul Centrului AmaneSer: Stresul reprezinta presiunea pe care o simtim in interior atunci cand intram in contact cu un stimul: cu ceva sau cu cineva din mediul nostru exterior. Felul in care vom interpreta acel stimul va determina raspunsul nostru la mediu. Astfel, cand vedem, auzim sau simtim ceva, organismul si psihicul nostru va da un raspuns (gandim ceva, hotaram sau facem ceva) care poate sa ne readuca intr-o stare de echilibru si sa ne simtim bine sau, dimpotriva, sa mareasca starea de presiune si sa simtim nervi, frustrare, anxietate, stari depresive, insomnii, grija, chiar si somatizari. Aceasta ultima situatie este si intelesul pe care majoritatea oamenilor il da cuvantului „stres“. Deci, as putea spune ca nu stimulul extern sau acel ceva cu care intram in contact produce stres, ci felul in care interpretam acel ceva. De exemplu: daca unei persoane ii place sa leneveasca (e ceva bun pentru ea) si interpreteaza plictiseala ca pe o ocazie pentru a lenevi, nu se va simti stresata, nici sub presiune. In schimb, o persoana careia ii e frica de singuratate si, pentru a nu se simti singura, isi gaseste multe activitati de facut, poate interpreta plictiseala (lipsa de activitati de facut) ca pe un risc de „a fi singura“, si atunci se poate simti sub presiune, adica stresata.
Cum il putem recunoaste? Cum se manifesta el fizic?
Cati Calin: Ca sa il putem recunoaste si sa ne eliberam de stres, este nevoie sa intretinem o relatie buna cu noi insine. Relatiile si comunicarea sunt esenta Metodei ESPERE®, creata de Jacques Salomé, pe care o practic si o transmit cu mare placere, pentru ca este naturala si usor de aplicat. O buna relatie cu noi insine este o resursa extraordinara pentru a face fata vietii si nenumaratelor provocari ale acesteia. Deci, va invit sa acordati timp relatiei cu voi insiva (chiar si zece minute pe zi, pentru inceput, sunt foarte bune): timpul il veti folosi pentru a va asculta trairile, emotiile, gandurile, nevoile, dorintele si, nu in ultimul rand, corpul, in legatura cu ceea ce se intampla in viata voastra. Fiecare are un fel propriu de a trai stresul si, ascultandu-va, veti ajunge sa preveniti efectele lui nocive.
Claudia Jimeno Beltran: Este usor de recunoscut, prin senzatia de „ceva nu imi convine“, „nu stiu ce sa fac“ sau prin disconfortul pe care il simtim in corpul nostru: tensiune musculara, lipsa energiei, nervozitate, insomnie, uitare, griji si unele somatizari.
Exista si stres bun? Cum il deosebim de cel rau?
Cati Calin: Exista, cu siguranta, si evenimente fericite care ne provoaca stres, acompaniat de stari placute, euforice chiar: casatoria, nasterea unui copil, inceperea unui nou proiect, plecarea in vacanta. Este important sa luam in considerare faptul ca, desi sunt evenimente fericite, ele determina o reactie de adaptare in organism (pregatim in amanunt toate detaliile nuntii, noptile nedormite cu nou-nascutul, noutatea responsabilitatilor din proiect, facutul bagajelor).
Claudia Jimeno Beltran: Cum va spuneam anterior, stresul (presiunea interioara) exista atunci cand intram in contact cu ceva, dam o interpretare la acel ceva si ii dam un raspuns. Ceea ce va deosebi stresul „bun“ de cel „rau“, va fi tocmai starea de echilibru, de bine sau de dezechilibru, de rau, care apare dupa ce gandim, hotaram sau facem ceva. Repet, aceste stari sunt in foarte stransa legatura cu interpretarile pe care le dam acelui „ceva“ cu care intram in contact, iar aceste interpretari apar in functie de credintele, dorintele, frica, experienta anterioara si altele pe care le avem in interior/care exista in interiorul nostru.
Exista oameni care, in mod natural, il stapanesc mai usor decat altii? Oameni calmi sau care stiu mai bine sa il gestioneze? Sau gestionarea stresului e o chestiune de invatare?
Cati Calin: Fiecare dintre noi este unic in reactiile lui, care, daca este sa privim in urma, sunt suma a ceea ce noi suntem (genele primite, temperamentul), plus ceea ce am invatat din propriile noastre experiente. Din fericire, in societatea noastra, pe langa neajunsuri, avem si marea sansa de a comunica fara limite si, deci, de a impartasi din ceea ce stim mai bine. Putem invata unii de la altii, putem exersa si alege calea cea mai potrivita fiecaruia de a face fata situatiilor stresante.
Claudia Jimeno Beltran: Da, exista oameni care gestioneaza stresul (presiunea interioara) intr-o maniera pozitiva, adica ei dau interpretari pozitive la ceea ce li se intampla, iar in felul acesta reusesc sa restabileasca mereu starea lor de echilibru. De asemenea, putem invata sa ne reechilibram si sa ne simtim bine, dar acest lucru presupune sa schimbam unele dintre atitudinile sau credintele noastre. O forma usoara de a face aceste schimbari, pe care o folosesc in viata mea personala si profesionala, este Metoda ESPERE® de comunicare relationala – creata de Jacques Salomé. Metoda ne ajuta sa gasim acele interpretari care ne impiedica sa ne simtim bine si „ne streseaza“ si sa le gestionam sau sa le schimbam, pentru a ne simti mai bine.
Sunt femeile mai usor stresabile? La ce fel de stres sunt ele mai vulnerabile? Dar barbatii?
Cati Calin: Nu cred ca exista o reteta valabila in general, insa putem fi atenti la cateva tendinte de relationare. Femeia – pe nedrept, cred – numita „sexul slab“ este inzestrata cu sensibilitate si atentie catre ceilalti si relatii. De aceea, poate percepe evenimentele exterioare in nuante si tonalitati mai intense si poate sa manifeste reactii mai puternice de stres. In acelasi timp, isi implineste destul de bine nevoia de a se supune si de a fi ascultata. Cand femeile au o problema, vorbesc, se descarca si cer ajutor. Ceea ce este in beneficiul lor si al gasirii de solutii de iesire din criza. Barbatii, pe de alta parte, tind sa abordeze latura centrata pe actiune, pragmatica, si sa lase mai putin loc „efuziunilor“ emotionale. Se gandesc la solutii si, in plus, au capacitatea ancestrala de a lupta cu adversitatile. Insa cand problemele sunt prea mari, le-ar fi util si lor sa poata vorbi despre ele (chiar si incepand prin a admite ca ar putea cere indicatii cand s-au ratacit in trafic…).
Claudia Jimeno Beltran: Nu cred ca femeile sunt mai stresabile decat barbatii, insa cred ca ele se abtin mai putin in a manifesta stresul in exterior. Cred ca atat femeile, cat si barbatii se pot simti stresati in egala masura, singura diferenta aparand in felul in care fiecare va manifesta sau gestiona stresul. De exemplu, femeile vor cauta compania cuiva pentru a vorbi despre stresul lor, iar barbatii prefera sa fie singuri, ca sa gandeasca si sa gaseasca o solutie la problema care ii streseaza.
