Sunt femeile mai vulnerabile la stres decat barbatii?
Copilaria/adolescenta este primul aspect pe care trebuie sa il studiem cand analizam factorii care au condus la o mai mare vulnerabilitate in fata stresului. Asa putem descoperi si modalitatile prin care sa contracaram potentialele efecte negative ale combinatiei nefavorabile vulnerabilitate-stres.
Modelul vulnerabilitate-stres are in vedere combinatia dintre predispozitia la perturbari si tulburari, de natura biologica si psihologica, innascuta dar si modelata cu ajutorul mediului,evenimentele, provocarile si situatiile de viata pe care le avem de infruntat, depasit si asimilat, cu alte cuvinte „stresul”.
Unele persoane pot fi predispuse la dezechilibre emotionale sau chiar pertubari psihice de tipul depresiei, tulburarilor anxioase ori reactiilor acute la stres de o combinatie de factori genetici, probleme in timpul sarcinii sau la nastere (stres maternal), experiente dificile in copilarie (pierderea unui parinte, neglijare, abandon, abuz fizic sau emotional).
Dar aceasta vulnerabilitate poate fi echilibrata prin experiente de viata reparatorii,relatii sustinatoare, securizante si hranitoare cu persoane semnificative, stima de sine suficient de buna, temperament bine valorificat, modele cognitive sanatoase si tipare de relationare bazate pe un bun contact.
Stresul ne pune la incercare toate resursele si capacitatea de a mobiliza acele resurse in caz de nevoie. Stresul este de obicei perceput cu o conotatie negativa, dar si factori pozitivi pot avea efecte perturbatoare (o noua slujba, chiar daca este mai buna, o noua relatie, un copil, mutarea intr-o casa noua etc.).
Un element foarte important in aceasta ecuatie vulnerabilitate-stres este stilul cognitiv negativ– stil care se formeaza in copilarie si evolueaza de-a lungul vietii prin intaririre sau ameliorare.
Exista studii care arata ca inainte de varsta de 11 ani diferentele de gen nu sunt semnificative sau daca sunt, ele arata ca baietii au tendinta de a avea un stil negativ mai accentuat. In adolescenta (dupa 15 ani) lucrurile se pot schimba, pentru ca asupra fetelor intervin presiuni mult mai mari legate de rol, imagine de sine, asteptari.
Presiunea sociala, modelele si factorii de rol au o importanta mai mare pentru fete decat pentru baieti in aceasta perioada. Imaginea si stima de sine sunt vizibil afectate si perturbate. Deci, conform studiilor, intre 11 si 15 ani se poate produce aceasta diferentiere, in care factorul gen joaca un rol important.
Genul modereaza reactia la stres, astfel incat fetele au tendinta sa manifeste vulnerabilitatea la stres predominant sub forma de tendinte depresive. Acesta nu inseamna ca sunt mai vulnerabile ci ca au o reactivitate mai mare si mai vizibila.
Fetele tind sa se manifeste in si prin relatiile interpersonale, in timp ce baietii au tendinta mai accentuata de ruminare si izolare (conform modelului social si directivelor bine internalizate cum ca „nu este ok sa te arati vulnerabil”, „trebuie sa fii barbat”, „barbatii nu plang, nu arata emotiile”, etc.).
Toate acestea sunt credinte de scenariu care pot, in functie de combinatia specifica vulnerabilitate-stres, sa conduca la un tipar diferit de experimentare a stresului (sub forma de somatizari mai frecvente, de exemplu).
Personal nu cred ca femeile sunt mai predipuse la stres decat barbatii, sau mai putin capabile sa gestioneze stresul. Ceea ce face diferentierea sunt modalitatile diferite de manifestare si coping.
Va voi oferi un exemplu dintr-un studiu realizat in 2000 (mentionat in cartea Psihologia copilului si adolescentului, ed. Gestaltbooks, 2014):
Intr-un studiu, baieti si fete de sase ani au fost lasati singuri intr-o camera in timp ce in fundal se auzea plansetul unui bebelus. La observarea initiala a parut ca fetele aveau reactii emotionale mai puternice decat baietii.
Fetele vizibil suparate incercau sa linisteasca bebelusii care plangeau. Pe de alta parte, baietii afisau un afect plat si chiar au oprit caseta cu plansetul bebelusului.
La prima vedere totul sustinea stereotipul conform caruia baietii sunt insensibili si duri. Totusi, dupa o examinare mai atenta, cercetatorii au descoperit ca masuratorile interne ale gradului de agitatie, cum ar fi rata batailor inimii si umiditatea pielii, demonstrau ca de fapt baietii erau mai agitati si mai afectati decat fetele.
Asediati de o reactie emotionala intensa, baietii incercau sa puna capat disconfortului prin blocarea oricaror semne exterioare ale emotiilor si prin oprirea casetei.
Inca din copilarie baietii au tendinta sa realizeze contactul cu lumea diferit de fete, dar si de modul in care noi ne asteptam sa o faca. In fata stresului, in comparatie cu fetele, ei sunt mai agresivi sau mai izolati.
Atunci cand s-a produs deja un dezechilibru si avem un rezultat negativ in ecuatia vulnerabilitate-stres, putem sa ne orientam spre:
– imbunatatirea stilului de gandire
– zona relationala – cautarea de suport si sprijin prin intermediul contactului interuman, relatii cu persoane semnificative sau retea de suport social;
– activitati specifice care vizeaza reducerea stresului: meditatie, relaxare, tehnici mindfulness;
– activitati care au o semnificatie pentru noi: lucruri pe care dorim sa le facem, care ne ofera confort, activitati placute sau care ne ajuta la cresterea stimei de sine.
Aceste activitati constituie „primul ajutor in caz de stres”, dar nu substituie consilierea sau psihoterapia, si sunt recomandate in egala masura atat femeilor cat si barbatilor.
Autor: Florentina Mandoc, psiholog
Foto: Shutterstock
