Sunt intotdeauna in intarziere

Punctualitatea este o proba de netrecut pentru unii. Ce ii impinge deci sa-i faca pe ceilalti sa-i astepte? Ce mesaj vor ei sa transmita?

Intarzierea are mai multe sensuri. Exista intotdeauna o nevoie nemarturisita in obiceiul de a intarzia: aceea „de a fi asteptat, de a face pe cineva sa depinda de tine, de a fi tu cel care gestioneaza intalnirea, de a face prea multe lucruri deodata,” spune dr. Daniela Luca, psiholog si psihanalist.

Dar exista un numitor comun al diferitelor forme de intarziere: cel sau cea care se lasa asteptat/a „straluceste” prin absenta sa. Cand intarzie, persoana stie ca „exista un celalalt acolo, mereu, undeva, caruia i se testeaza reactia”, adauga psihanalistul.

Incitarea dorintei

Prin comportamentul sau, cel care intarzie impune un joc de seductie sau de putere. Asta poa­te fi o conventie sociala admisa, ca si ri­tua­lul sfertului de ora care se acorda femeii la o intalnire amoroasa. Dar poate sa fie si reflectarea unei atitudini mai perverse care consta in a-l obliga pe celalalt sa se gandeasca la el sau sa ii tolereze atitudinea. „Daca tu crezi ca esti cel mai important si ii favorizezi pe ceilalti prin prezenta ta asta poate produce o satisfactie narcisica”, precizeaza Daniela Luca.

Provocarea suferintei

Ajungand cu intarziere, persoana il pune pe celalalt intr-o situatie inconfortabila, pana cand apare si il scapa de aceasta „suferinta”. Intarzierea devine apanajul puterii. Ilustrarea cea mai evidenta este cea data de medic, maestru in arta de a-l face pe pacient sa astepte in anticamera. Dar cand se petrece in afara cadrului profesional, intarzierea devine simptomatica pentru dorinta de putere sadica: eliberandu-l pe celalalt din situatia de asteptare, persoana se impune drept salvatorul sau, chiar daca i-a fost mai intai calau.

Restabilirea echilibrului

Mai putin machiavelic si mai nevrotic este comportamentul celui caruia i-ar placea sa fie punctual, dar care, in ciuda eforturilor sale, nu reuseste. Asta are de-a face cu povestea fiecaruia. „Desigur, exista mereu o explicatie, o sursa, un punct din care au inceput a­ces­te obis­nuinte, in copilaria tarzie sau in adolescenta. Prin analiza se descopera o semnificatie proprie fiecarei persoane a acestui fenomen psihic”, explica psihanalistul Daniela Luca. In cadrul unei terapii, subiectul va descoperi originile conduitei sale. Un pacient in psihanaliza, nascut la sapte luni dupa mariajul pa­rintilor sai, auzise mereu ca venise pe lume prematur. Pentru a-l face sa inte­leaga ca era o minciuna, inconstientul sau il incita sa restabileasca echilibrul… intarziind!

Alungarea temerilor

Intarzierea poate exprima teama de a aborda o situatie, de a se confrunta cu o persoana etc. Dar nu putine sunt cazurile cand cei care intarzie sunt mari perfectionisti. Daniela Luca explica: „Un perfectionist este atat de prins in (auto) exigente si imperative mai mult sau mai putin constiente, in a verifica mereu cat de bine a realizat/indeplinit cerintele proprii sau ale celorlalti, incat se prinde singur in capcana nemul­tu­mirilor, neputintelor, revoltelor. Isi da cu stangu-n dreptu, cum se spune. Timpul lui devine presant, traieste chiar un fel de claus­trofobie a timpului, de aici si in­tarzierea repetitiva”. Prin constienti­zarea li­mitelor si a prioritatilor, putem corecta, ne asigura psihologul, raportul cu spatiul si timpul interior.

Anne-Laure Gannac
Adaptarea Adriana Mocca