Tara noastra este una a traditiilor puternice
Care mai este raportul de forte dintre barbati si femei in Romania de azi la nivel cotidian? Se constata schimbarea semnificativa a rolurilor de gen? Se emancipeaza ele realmente din rolurile traditionale?
Este greu de raspuns cu exactitate la aceste intrebari fara o cercetare profunda asupra chestiunii.
Insa pot afirma ca exista schimbari graduale (foarte incete) in doua directii: una este modificarea modelelor feminine.
Apare modelul femeii bun profesionist, in reviste sunt promovate femeile manager.
Dar cultura romana ramane una predominant rurala, iar migratia catre mediul urban este de data recenta. Cam de o generatie, mai precis.
In societatile rurale, femeia are responsabilitati mai multe in gospodarie.
Asta se vede si azi in alt plan, si anume in faptul ca femeia ocupa pozitii de responsabilitate si de munca minutioasa (nu intotdeauna cele mai privilegiate pozitii, pe care barbatii tind sa le evite).
Cum se gasesc barbatii in aceasta ecuatie?
Vorbeam despre o a doua directie de dezvoltare sociala.
Este una mai rapida si merge catre constientizarea rolului privilegiat pe care barbatul il are in Romania in relatiile cu femeile si la efectele pe care acest rol le genereaza (de la ocuparea fortei de munca, la violenta
domestica).
Ce inseamna asta? Ca barbatii devin mai constienti de pozitia privilegiata si, in anumite paturi sociale, sunt mai atenti la rolul lor din spatiul domestic.
Ei se gasesc intr-o patura a societatii educata si care se afla in contact mai mare cu alte tipuri de modele de rol.
Ei incearca sa redefineasca rolul barbatului dinspre dominare inspre cooperarea cu femeile.
Romania nu se afla intr-o situatie unica.
Vreau sa subliniez ca, de fapt, societatile sedentare (este un concept sociologic desemnand acele structuri sociale nenomade, cu specificarea ca in societatile nomade femeia era mai valorizata, ea avand un aport mai vizibil in functionarea societatii – vorbim de un anumit tip de matriarhat), sunt, majoritatea, de tip patriarhal.
As accentua insa ca, in general, in Romania, barbatii isi asuma mai putin responsabilitatea si tind sa evacueze munca serioasa catre femei.
Cum se vad, din perspectiva antropologului, femeile din sanul minoritatilor, azi?
Prefer sa vorbesc din perspectiva unei persoane care observa si este preocupata de anumite chestiuni: a devenit deja un truism sa spunem ca acele femei sunt intr-o pozitie de dubla subordonare (ca minoritate si ca gen1).
Ceea ce este important, cred, este modul in care ne raportam la aceasta situatie.
Eu raman un adept al universalismului2 (asumandu-mi toate criticile aduse acestei abordari), un universalism care tine seama de diferente fara insa a le constitui in criterii de raportare sociala la o persoana sau alta.
Ce inseamna asta? Ca eu cred ca o persoana este, in primul rand, o fiinta umana si nu primordial o „femeie“ sau „rroma“.
Aici, de fapt, este evidenta criza societatii actuale: cum am putea sa iesim dintr-un universalism care il exclude pe cel diferit? Femeia, minoritarul, etc.?
Aceasta atitudine fals universalista a fost formata dupa imaginea stereotipa a barbatului european.
Dar iesirea din acest stereotip trebuie facuta fara insa a cadea in particularisme si abordari multiculturale care esueaza in ghettoizare si in accentuarea conflictelor interrasiale.
Azi, vedem destule derapaje violente de acest gen.
