Tara noastra este una a traditiilor puternice
Ce anume reglementeaza puternic aceste raporturi in continuare?
Dominarea sau incercarea de dominare reciproca. Apoi referinta la barbat ca „rational“ si la femeie ca „emotionala“, violenta si raporturile de forta.
Eu continui sa fiu uimit de modul mai degraba conflictual in care interactioneaza oamenii in cuplu in Romania.
Tara noastra este una a traditiilor puternice, care se conserva prin educatie (vorbesc de educatia in familie si apoi in scoala).
Reperele ritualice religioase raman si ele puternice in acest fel. Revin, insa.
Modul in care se face educatia sexelor cred ca poate fi putin ameliorat, nu in sensul stergerii diferentelor, ci in acela al intelegerii acestor diferente in mod complementar si imbogatitor, nu amenintator.
Aceasta educatie incepe in familie. Familia este prima generatoare de modele de gen, in copilarie se imprima aceste tipuri de rol.
Daca cei mici cresc intr-o familie in care tatal este absent iar mama este dominanta, dar numai la nivel domestic, ei vor interioriza un model in care barbatul este lipsit de responsabilitate si femeia care isi asuma totul.
Accentuez rolul ritualismului religios. Indiferent de credinta intima, romanii continua sa aiba repere religioase puternice.
Chiar in oras, ei stiu mai bine locatia unei biserici decat a unei strazi din apropiere.
Iar ritualurile ortodoxe reafirma de multe ori pozitia dominanta a barbatului.
Cum ne situam, din aceste puncte de vedere, fata de alte tari din Europa?
Nu pot sa raspund la aceasta intrebare cu certitudine. Poate ca un bun indicator ar fi frecventa actelor de violenta domestica.
Intuitiv, as spune ca ne aflam la nivelul tarilor mediteraneene (Spania, Italia), care se aseamana cu noi ca mod de educatie.
Vreau sa spun ca si acolo, ca si la noi, figura dominanta este cea materna in spatiul domestic si dependenta copiilor de familie se prelungeste pana la varste mari.
Ati cercetat si fenomenul modei. Cum vedeti aceasta realitate in Romania ultimilor ani?
Vorbeste vestimentatia cotidiana despre femeile de azi in chip determinant?
Avem un stil? Care credeti ca sunt directiile spre care se indreapta esteticul cotidian?
Eu sunt un cercetator al culturii materiale (din care moda face parte).
In Romania, formele de expresie de sine sunt limitate atat prin accesul la obiecte (oferta este relativ saraca), cat si prin slaba cultura vizuala si controlul social foarte puternic.
Avem o industrie a modei la inceput si asimilam gresit, cred eu, designerul cu artistul.
Designul este o meserie aparuta in epoca industrializarii, care are ca obiectiv crearea de obiecte functionale si care sa raspunda si unor criterii estetice. E diferit de arta.
Apoi, prin accesul la obiecte inteleg marci, productia industriala de haine reziduale pe piata de la noi.
Accesul nostru la design se face prin H&M (abia patruns pe piata) si Zara.
Vizual, Romania este mai degraba cultura monoforma, si orice diferenta este sanctionata nemilos: intai identificata, apoi categorizata si desfiintata chiar inainte de a fi inteleasa.
Acest comportament are istorie lunga: ruralitatea, in primul rand, este monoforma (acelasi tip de locuinta si de imbracaminte).
Apoi, mai vedem un mimetism automat (daca e certificat de Occident si confirmat de o cultura media cu precadere tabloida).
Acest lucru se reflecta si in moda. Avem cate un stil, monomorf (fie el stilul cool, fie „hipster“); mi-ar placea insa sa existe o mai mare acceptare a inovatiei si a diversitatii stilurilor.
Pe cine (mai) copiem (vestimentar/comportamental, etc.)?
Pe cine apucam, la cine avem acces, etc.
Insa tin sa subliniez ca nu exista o copiere indigo, ci o adoptare si o adaptare a stilurilor.
Cum spuneai insa, exista mai putin inovare ingenua.
1. Genul: prin studii de gen se intelege studierea caracteristicilor si modul de evolutie in societate a sexelor
2. Directie idealista in etica care promoveaza ideea unei morale unice, general-umane, in cadrul societatii.
