Tu cine ești pe Facebook?

Nu-i așa că și tu ai un profil pe Facebook? Dar ce se află în spatele lui? Și în ce scop îl folosești? Există și un revers al monedei când accesăm această mască virtuală? Răspunsuri de la psihoterapeutul Roxana Nourescu.

Citește și:

Internetul te face prost, agresiv și foarte încrezător în ideile tale false. Iată cum:

Online dating, chiar functioneaza?

Virtual versus față în față

Că vrem sau nu, utilizarea rețelelor de socializare face parte din viața noastră de zi cu zi și apariția lor a schimbat decisiv comunicarea și modul în care ne raportăm la ceilalți.

Fiind recente în istoria omenirii va fi necesar să treacă ceva timp până când vom înțelege mai bine implicațiile psihologice adânci ale acestor moduri noi de inter-relaționare.

Asta nu înseamnă că în prezent nu se cercetează intens acest subiect, totuși, ca orice lucru nou, are nevoie de dovada timpului pentru a putea vedea impactul pe termen lung.

Există studii numeroase care au urmărit, printre altele, gradul de satisfacție în relațiile personale a celor care utilizează excesiv rețelele de socializare și rezultatele nu sunt îmbucurătoare: cu cât se consumă mai mult, cu atât mai deprivate de implicare autentică devin relațiile reale (totuși aceste rezultate nu se pot generaliza, pentru că depind de trăsăturile de personalitate ale celor chestionați).

Comunicarea în online este mai ușoară, dar și fragmentată și neacordată, deoarece este adesea defazată și lipsită de limbajul non-verbal, ce are o pondere foarte mare în comunicarea față în față.

Este mult mai ușor să discuți ascuns în spatele unui profil, însă o mare parte din semnificația conversației se pierde, iar relațiile începute într-un mediu virtual au nevoie să treacă proba realității.

Totodată, mediul online poate fi și locul în care se spun cuvinte care în orice alt context ar fi cenzurate. Neavând în fața ochilor persoanele cărora li se adresează, aici își găsesc loc de exprimare opinii tăioase, critici acide și manifestări de limbaj agresive.

 

Facebook, o carte de vizită cu două tăișuri

Facebook strârnește interes și aversiune deopotrivă și, ca orice lucru de pe această lume, are o latură luminoasă și una întunecată. Adesea devine subiect în ședințele de psihoterapie, deoarece postările sau persoanele urmărite de către cineva „agață” complexele personale.

Folosirea Facebook intensifică la unele persoane preocupările legate de imaginea de sine și frământări legate de cât și ce anume pot dezvălui din cine sunt cu adevărat, dat fiind că listele de prieteni sunt eterogene (de la colegi din școala primară până la superiori și colegi de serviciu).

Am auzit de mai multe ori „ Mi-am schimbat părerea despre X după ce i-am văzut pagina de Facebook”  sau chiar „am renunțat să merg la doctorul Cutare, pentru ca nu mi-a plăcut pagina lui”.

Este demonstrat că pozele și postările în care se afișează excesiv frumusețea și alte trăsături conotate pozitiv, atrag în rândul celorlalți utilizatori comparații nesănătoase, invidie și în unele cazuri depresie („nu voi fi nicodată la fel de slabă ca X”,  „uite ce mamă bună e A, postează numai poze cu copiii ei”, „n-o să ajung niciodată să merg în excursie în Florida”).

Toate aceste manifestări – postările celor care vor să impresioneze afișându-se excesiv și emoțiile declanșate în rândul celorlalți – intră în sfera narcisismului, fie a celor ce se afișează, fie a celor ce resimt invidie sau gelozie.

Avem cu toții dorințe greu de realizat și probabil fiecare dintre noi s-a comparat la un moment dat cu altcineva care pare că deține acel lucru după care tânjim.

Facebook înseamnă și expunere (a ipostazelor ce sunt private – până la un punct) ce stimulează tendința spre voaieurism, dat fiind că putem privi nestingheriți albumele de fotografii ale unor oameni cunoscuți și necunoscuți.

 

Implicare socială și empatie la pachet

Desigur că rețelele de socializare nu au numai efecte negative. Facebook crește gradul de implicare socială, stimulează empatia, ne deschide spre înțelegerea diferențelor dintre culturi și ne face să se simțim ancorați în lume.

În multe rânduri s-a dovedit că ne putem mobiliza pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie, aflăm și împărtășim cu ceilalți despre lumea în care trăim fapte care nu ar ajunge altfel la urechile noastre.

Aflăm despre evenimente culturale, ne abonăm la formația sau autorul preferat pentru că cei mai mulți scriitori, artiști, sportivi, jurnaliști sau vedete TV au pagina proprie, personală sau profesională. Putem găsi persoane cu care nu am mai ținut legătura și reînoda relații pierdute, însă acestea supraviețuiesc doar dacă sunt continuate și în viața reală.

Totuși, ce ar fi de înțeles din punct de vedere psihologic despre Facebook? În primul rând faptul că felul în care se prezinta cineva nu este persoana reală, ci o reprezentare filtrată a lui însuși (câtă lume îndrăznește să-și afișeze o poză în ipostaze nedezirabile?).

 

Carl Gustav Jung, Persona și profilul pe Facebook

Jung vorbea despre conceptul de Persona, termen pe care l-a împrumutat din teatrul antic și care desemnează o mască, o fațetă din noi înșine pe care o arătăm lumii, asemeni actorului care joacă un rol pe parcursul unei piese de teatru.

Persona este un compromis între trăsăturile individuale și cele dezirabile social, o „piele” ce dă formă în diferite situații, dar care și protejează.

De exemplu, ne purtăm și ne îmbrăcăm într-un fel anume când suntem la serviciu, iar când plecăm spre casă afișăm o atitudine mai relaxată. În timp ce ne alegem atitudinea, îmbrăcămintea și limbajul adecvat unei anumite situații împingem în umbră sau reprimăm aspectele care nu se potrivesc în ecuație.

Persona are implicații și legături adânci cu alte aspecte ale personalității, dintre care, două au relevanță pentru acest articol: idealul Eului (felul în care ne-ar plăcea să fim) și Umbra (latura pe care o reprimăm și o ascundem de ceilalți).

Deși ar putea suna negativ când o explicăm ca fiind o mască socială, Persona este în același timp o latură necesară a relaționării cu ceilalți.

Pericolul apare atunci când rolul ei este negat, individul în cauză devenind neadaptat, pentru că îi lipsesc instrumentele adecvate relațiilor sociale sau când există o identificare excesivă cu Persona, confundând ceea ce arătăm lumii cu întreaga noastră identitate.

 

Tu cu cu ce intenție postezi?

Facebook este și despre Persona: este spațiul în care fiecare se prezintă pe sine în felul în care aspiră să fie în ochii lui și ai celorlalți.

În news-feed găsim de la poze de profil în cele mai avantajoase ipostaze, declarații despre valorile personale, critici la adresa altor oameni, citate motivaționale și spirituale, truisme împachetate în surse de înțelepciune, imagini din vacanțe exotice, dar și afișarea bunătății și altruismului ( „priviti, astăzi am donat sânge”) – oricare dintre acestea sunt expresia a ce anume vrea utilizatorul să transmită în acel moment, preocupările și reacțiile sale dintr-un anumit context.

De exemplu, sunt persoane care folosesc Facebook doar pentru a se afișa pe sine și nu neapărat de a împărtăși celorlalți idei sau fapte care nu îi au pe ei în prim plan.

Alții postează doar pentru a-și găsi resurse și încurajare din partea celorlalți („de astăzi mă apuc de regim, uitați o poză cu salata mea”).

Este important să privim dincolo de suprafață și să înțelegem care este intenția din spatele unor postări și comentarii.

 

Revenirea la nevoile reale

Un alt aspect important ar fi acela că ne putem rătăci de noi înșine în acest spațiu global, deoarece fiind atașat valorilor colective este greu să mai știi ce-ți aparține cu adevărat și cum poți descâlci din acest amestec propria individualitate.

Având acces atât de ușor la „viețile” celorlalți crește presiunea de a te conforma la atitudinile predominante în societate.

Vulnerabili în această epocă axată excesiv pe imagine sunt în mod special adolescenții ce-și caută deseori repere în cele mai nepotrivite locuri (Instagram, de exemplu).

Utilizarea excesivă a Facebook poate fi văzută și ca un simptom al lipsei de împlinire a unor nevoi umane universale: relații apropiate și de încredere care să aducă schimb de emoții și idei, nevoia de o rețea de suport social în momente dificile.

Aceste așteptări nu se îndeplinesc exclusiv în virtual, paradoxul rețelelor globale fiind acela că putem fi conectați și totuși atât de singuri cu noi înșine.

În concluzie, este bine să fim la curent cu ce se descoperă despre om în interacțiunea sa cu rețelele de socializare.

Totodată, suntem liberi să alegem ce anume ne luăm de aici, care ne sunt prietenii, persoanele pe care le urmărim și informațiile care sunt în acord cu interesele și valorile noastre.

 

De Roxana Nourescu, psihoterapeut analist jungian

Tel.: 0731.372.904

www.roxananourescu.ro

Foto: shutterstock.com