Umorul, o strategie de supravietuire

Un sport national

Pe langa psihologia individuala, trebuie sa iei in seama si psihologia colectiva. Te nasti – esti – intr-un mediu familial si cultural. De ce, in mod traditional, evreii au atata umor? Pentru ca, persecutati de mii de ani, au trebuit sa gaseasca „un truc“ pentru a rade in ciuda a tot, si nu numai. Umorul a permis la mi­lioane de indivizi sa-si pastreze identitatea, glumele tinand loc de semn de recunoastere.

De asemenea, traditia evreiasca insista si asupra valorii pedagogice. Este recomandat sa incepi fiecare ora de studiu printr-o povestioara amuzanta, deoarece se considera ca umorul deschide mintea. „Doamne, tu ne-ai ales dintre toate popoarele“, spune rugaciunea de dimineata. „Dar de ce trebuia sa cada pe noi?!“

Englezii, ca si evreii, fac din umor un mod de raportare la viata. Un adevarat sport pe care il practica si care are forma unei trasaturi psihice („wit“-ul sau agerimea), scurt, dar eficace. Wit-ul te ajuta sa depasesti imperativele unei constiinte morale dificile – de la un supraeu exigent – care impune, din punct de vedere etic, un foarte bun control de sine. Rezultatul: un umor negru care isi permite sa spuna orori intr-un stil
flegmatic.

Avem de ales dintre sute de exemple de genul „Dupa doisprezece ani de terapie, psihanalistul meu mi-a spus ceva ce m-a facut sa plang: «No hablo ingles»“ sau „I-am explicat medicului meu ca am piciorul fracturat in doua locuri. Mi-a interzis sa revin“.

Deloc amuzanti: schizofre­ni­cii, paranoicii si altii ca ei

Ingredientele necesare pentru umor ne fac sa intelegem de ce la unii umorul lipseste. Nu toata lumea are un fond depresiv, o tendinta spre culpabilizare si o agresivitate latenta.

Nimic mai rau decat linistea mintii pentru a ne face inapti de a folosi umorul. Oamenii care nu-si pun intrebari, nu taie firul in patru, sunt foarte rar buni umoristi; mai ales daca nu sunt nici evrei, nici englezi. N-ai impertinenta, n-ai nici umor! Acesta presupune o inteligenta transgresiva – creativa, poetica, ce iti permite sa te joci cu cuvintele, sa recunosti situatiile nepotrivite. Dar cand te simti rau in pielea ta, nu ai acces la umor, aceasta stare facandu-te incapabil sa privesti lu­crurile de suficient de departe pen­tru a rade si a le transforma in gluma.

Lipsa de umor le este specifica schizofrenicilor, prea stresati de reali­tate pentru a glumi, si paranoicilor, pentru ca nimic nu-i poate face sa renunte la ideea lor fixa, aceea de a detine adevarul absolut, motiv pentru care lumea exterioara ii persecuta (o cred ei). Dictatorii, aproape toti paranoici, nu au deloc umor. Iar mania de a instaura regimuri care sa excluda libertatea – de a inventa, de a crea, de a se revolta – ingradeste mani­festarea acestei laturi. Pentru a-si oferi un spatiu de respiro, opozantii fac recurs la asta.

Dupa o conferinta cu membrii din Politburo, Stalin nu-si mai gaseste servieta cu documente secrete. El ii telefoneaza imediat lui Beria, seful politiei politice, si ii ordona sa-i aresteze pe toti membrii Politburo. Iar in dimineata urmatoare isi gaseste servieta la el acasa. Il suna din nou pe Beria si ii cere sa elibereze prizonierii. „Prea tarziu, raspunde Beria, au marturisit toti.“

Ai vazut, simtul umorului implica in mod inevitabil o fragilitate a eului. Indivizii inzestrati cu umor traverseaza si perioade de crize exis­tentiale, care nu-i fac deloc amuzanti. In plus, nu se mai iubesc si de­vin foarte susceptibili. Freud releva acest fenomen in eseul sau despre „Cuvantul minte si relatia sa cu inconstientul!“

Interzis fetelor?

Trucul este animarea oricarei iesiri in grup. Umorul este ca o a doua natura.

Dar aud mereu: „Draga mea, exagerezi, esti prea…“. Prea ce? Prea extrovertita? Asta ii face pe barbati sa fuga. Pentru ca barbatilor le plac femeile fragile, misterioase, pe care sa le consoleze, sa le descopere, si nu cele care monopolizeaza conversatia si ii fac sa rada pe toti de la masa. Le folosim armele? Sau pur si simplu devenim intimidante?

Oricum ar fi, exista si barbati inteligenti, sedusi de charisma unei fete care stie sa aiba minte „in toate circumstantele“. Deunazi, un amic mi s-a confesat ca sotia lui nu mai rade, ca este mereu depresiva si inchisa. Iar el adora sa iasa si sa glumeasca. Atunci, am riscat si, consolandu-l verbal, am „scapat“ un „si-ar trebui sa existe cineva mai vesel, care sa te binedispuna si cu care sa poti iesi“. Iar raspunsul a venit prompt: „Daca stii pe cineva, asa cum esti tu, nu ezita sa mi-o prezinti“.

Si iata cum ma gandesc la sotia care, probabil, si-a pierdut umorul… prin casatorie. Asta e, umorul are si el o fluctuatie a lui. Sunt zile cand merge si zile cand nu.

Atunci, o ultima parere adresata prietenilor mei de cursa lunga… si viitorilor:

• cand va intreb: „Cum arat in rochia asta?“, nu imi mai raspundeti: „Tu te poti imbraca oricum!“;
• nu mai vorbiti despre mine prietenilor vostri, spunand: „E superhaioasa. Ieri, cand a mancat lumanarile la cocktailul de la…“. Urasc chestia asta!;
• opriti-va din a spune ca sunt femeia „ideala“. Nu de alta, dar aceea sfarseste intr-un muzeu, nu intr-un pat!

Editare de Iulia Barca
Foto: Guliver/Getty Images